Pustnicul Digital

Destul de des, când deschid o carte (duhovnicească, evident) găsesc ceva de folos... dar efectul este optim când nu o fac intenționat. Poate pentru că acele cărți sunt folositoare oriunde le-aș deschide dar e și mai bine când găsești ceva ce simți că te privește și te interesa. Așa am pățit aseară. Am scos din bibliotecă o carte, am citit și uitați ce am găsit.

Nimenea nu poate iubi sau crede cu adevărat, dacă nu se are pe sine însuşi pârăş al său. Căci când conştiinţa noastră se tulbură prin mustrările ce şi le face, nu mai e lăsată mintea să simtă mireasma bunurilor supralumeşti, ci îndată e cuprinsă de îndoială: pe de o parte doreşte acea mireasmă cu ardoare pentru experienţa lor anticipată prin credinţă, pe de alta nu o mai poate prinde cu simţirea inimii prin dragoste, din pricina deselor împunsături ale conştiinţei mustrătoare. Dar, curăţindu-ne pe noi înşine printr-o atenţie mai fierbinte, vom câştiga ceea ce dorim în Dumnezeu, dobândind o şi mai deplină experienţă.

Citeste restul acestui articol »

Citiți online mai jos sau descărcați documentul PDF de aici:

Sursă: Sfântul Serafim de Sarov: O biografie spirituală.
Citeste restul acestui articol »

Am primit de la ROrtodox următorul comentariu pe care l-am pus ca postare pentru că este foarte interesant și se aplică problemelor din zilele noastre despre lepădarea involuntaro-permanentă prin actele cu CIP propovăduită de unii. Comentariul începe astfel:

Mai off-topic .. despre "simpla" vânzare a sufletului "iremediabilă" prin actele cu cip.

Din viața Sfântului Vasile cel Mare:

Eladie, fostul ucenic al marelui Vasile, însuși văzător și urmaș al minunilor lui la moștenirea scaunului său, bărbat îmbunătățit și sfânt, a spus un lucru nemincinos ca acesta:

Un boier drept-credincios, anume Proterie, cercetînd Locurile Sfinte, a gîndit să dea pe fiica sa într-una din mănăstiri, să slujească lui Dumnezeu. Dar diavolul, care de la început urăște binele, a împins pe o slugă a lui Proterie spre dorirea fiicei stăpânului său. Văzând sluga că acest lucru este greu, spre care nici nu îndrăznea, simțindu-se nevrednic, a mers la un vrăjitor care locuia în acea cetate, căruia i-a spus toată dorința sa, și i-a făgăduit să-i dea mult aur dacă va face cu farmecele sale să ia de soție pe fiica stăpânului său.
Citeste restul acestui articol »

Citiți online mai jos sau descărcați documentul PDF de aici:

Introducere

Apologeticum flutură un citat de efect preluat din pr.Paisie care sună astfel:

A venit lepădarea [lipsește "de credință"] şi rămâne ca acum să vină fiul pierzării.

Dar dacă cercetăm puțin Sfânta Scriptură și pe Sfinții Părinți gasim atât citatul original cât și tâlcuirea:

II Tesaloniceni 2:3-4: Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.

Citeste restul acestui articol »

Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca să vă întăresc credinţa în veşnicia raiului şi să vă liniştesc sufletul. Problema care vă macină este următoarea:

Cum este cu putinţă ca iadul şi chinurile sale să fie veşnice? Aşa ceva nu se poate. Este contrar bunătăţii lui Dumnezeu.

Înainte de orice, vedeţi dacă ştiţi faptul că acest adevăr a fost revelat de Dumnezeu. Dacă nu ştiţi, citiţi aceste cuvinte, care sunt categorice şi nu lasă loc de interpretare: "Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veșnică" (Matei 25, 46). Aşadar, este foarte clar: iadul este veşnic.

Lucrul acesta a fost spus de Domnul, Care pentru noi, oamenii, a luat trup omenesc, a suferit patimi înfricoşătoare, a murit, a înviat, S-a înălţat la ceruri şi a șezut de-a dreapta Tatălui, de unde Se interesează de mântuirea fiecărui om în parte.

De vreme ce aceste cuvinte au fost rostite de Cel Care a suferit atât pentru mintuirea noastră şi pe Care nu-L interesează nimic altceva mai mult decât să dobândim viaţa veşnică, ele trebuie să fie adevărate. Mi se pare că această concluzie la care am ajuns nu poate fi pusă la îndoială. Dar noi, cu mintea noastră slabă, ce am făcut? Ne-am lăsat ispitiţi şi am început să dezbatem adevărul Sfintei Scripturi şi veridicitatea interpretării ei, spunând: "Sau nu scrie așa, sau nu este interpretat corect". Gândul acesta ne-a satisfăcut atât de mult incât suntem gata să întoarcem totul cu susu-n jos ca să îl susţinem.

Avem textele vechi ale Evangheliilor, care spun: Şi vor merge aceştia la osândă veşnică; avem şi traducerile Noului Testament, în toate stă scris: Păcătoşii vor merge la osânda veşnică. Aşadar, nu este nici o îndoială că acestea au fost cuvintele Domnului.
Citeste restul acestui articol »

Pildă despre smerenie

Se spune că un frate citise la Faptele Apostolilor că omul trebuie să fie mort pentru lume şi nu înţelegea cuvântul acesta. Atunci, s-a dus la Sf. Antonie, şi l-a întrebat despre aceasta. Iar sfântul l-a trimis pe frate să se ducă în cimitir şi să laude morţii până seara, apoi să se întoarcă la chilia lui. Fratele făcând aşa, s-a întors, şi sfântul l-a trimis a doua zi să-i ocărască. Făcând şi aceasta s-a întors la chilie, iar sfântul i-a zis: E, fiule, când i-ai lăudat pe morţi, ţi-au răspuns? Nu. Dar când i-ai ocărât? Fratele şi de data aceasta i-a răspuns că nu. Ei, aşa să fii şi tu ca morţii. Când te laudă cineva să nu te înalţi cu mintea, şi când te ocăreşte să nu te tulburi. Atunci înseamnă că eşti mort lumii.

Citeste restul acestui articol »

Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt "multi chemati si putini alesi" si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocsi.

Cititi textul urmator cu atentie ... sunt raspunsuri convingatoare pentru multe intrebari pe care le aveam si eu.

Continutul Scrisorii

Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: "De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?" a devenit o intrebare obisnuita astazi. "Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte - pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!"

Citeste restul acestui articol »

Sfântul Iacob scrie: „Multă putere are rugăciunea dreptului”. Însă pentru ca rugăciunea celui drept să lucreze asupra unui păcătos, trebuie ca şi acela să se lupte cât poate. Caracteristică este şi întâmplarea de mai jos:

Un pelerin, căutând Sfinţi prin pustia Muntelui Athos, s-a apropiat de un ascet.
— Te implor, părinte, roagă-te pentru mine, căci am probleme mari.
Citeste restul acestui articol »

În sinaxarul din 11 Noiembrie este o minune a Sfântului Mare Mucenic Mina uimitor de asemănătoare cu minunea Maicii Domnului când a înviat un musulman tranșat. Aviz celor ce se îndoiesc.

Mergând odată un creştin ca să se închine în biserica acestui Sfânt Mina, a găzduit la o casă de străini; iar stăpânul acelei case, cunoscând că găzduitul avea bani în sânul său, s-a sculat în miezul nopţii şi l-a omorât. Apoi tăindu-l bucăţi le-a pus într-o coşniţă şi a ascuns-o în cămara sa cea mai dinăuntru, aşteptând ca să se facă ziuă. În vreme ce ucigaşul se afla în nevoinţă şi în îngrijorare, cum şi unde şi când să se ducă să ascundă părţile celui ucis, ca să nu-l înţeleagă cineva, iată i s-a arătat lui Sfântul Mina, călare în chip de ostaş şi cercetându-l ce s-a făcut cu străinul care găzduise acolo; iar ucigaşul adeverea că nu ştie nimic.
Citeste restul acestui articol »

Am găsit aceasta superbă epistolă trimisă de Sfântul Serafim de Virița unui fiu duhovnicesc, episcop, care era într-o închisoare sovietică. Mergând pe fir am ajuns si pe acest blog unde am găsit tot conținutul. Nu știu ce să spun. Emoționant până la lacrimi, adevărat până peste putiința de înțelegere; cred că mai jos veți găsi poate ce mai compactă dar și cuprinzătoare lecție de trăire creștină, rugăciune și smerenie pe care o veți citi vreodată.

Sfântul Serafim de Viriţa (1866-1949), prăznuit la 21 martie, este unul dintre cei aproximativ 1.200 de sfinţi pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei, fiind unul dintre sfinţii ruşi cei mai iubiţi.

Din cuvintele Cuviosului Stareţ:

• Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere.
• Rugăciunea îngrădeşte si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Şi mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiaţi. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere.
• Numaidecat sa te rogi pentru vrajmași, caci dacă nu te rogi e ca și cum ai turna gaz pe foc și flacara se mărește din ce în ce mai mult. Totdeauna și pentru toate, chiar și pentru necazuri, mulțumește-I Domnului și Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Citeste restul acestui articol »

După ce m-am întors la credința ortodoxă din rătăcirile mele new-age-iste am început să verific dacă sunt în conformitate cu minima necesitate pentru mântuire: Botezul. Și, ca un șoc, am aflat că, deși eram botezat într-o Biserică Ortodoxă din Seini (MM), am fost botezat prin stropire, nu scufundare. După ce am citit puțin pe net și am aflat părerile celor cu tipic - tipic și la inimă nimic, m-am panicat. Reieșea că sunt sortit ghenei, fiindcă dacă nu ești scufundat ... ești damnat.

Așa că la prima Spovedanie, panicat, am întrebat pe Duhovnic dacă este valabil botezul meu. Mi-a spus că da (deși nu a intrat în detalii) și m-am liniștit. La puțin timp am ajuns la concluzia că toată familia era 'stropită'. Panică! Eu unul eram liniștit dar, după îndoctrinarea online, s-au panicat ei. Și așa că am făcut o nefăcută si am întrebat iar pe parintele Duhovnic. Și mi-a dat o explicație detaliată prin care îmi explica un lucru simplu:

Spovedania este un al doilea botez iar Iconomia Ortodoxă permite chiar botezul în numele Sfintei Treimi (eterodox) făcut 'de mântuială' (zic eu).

Această explicație a fost total lămuritoare, și, prin minunata Sa lucrare, Domnul avea să-mi scoată în cale mai multe detalii despre botez pe care vi le aduc la cunoștiință pentru liniștea voastră, a ceror botezați de mântuială (ce joc de cuvinte imbecil).
Citeste restul acestui articol »

Se poate spune că aceste rele Îi scapă lui Dumnezeu şi nu sunt supuse stăpânirii providenţei Sale? Cu siguranţă, nu. Acestor răutăţi pe care nu le-a vrut, Dumnezeu le impune limite şi le face să servească binelui real al oamenilor, dând ajutorul harului Său pe măsura intensităţii încercării. Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor: Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi. Ci o dată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda (I Corinteni 10:13).

Şi, cel puţin după o variantă a textului versetului 28 din capitolul 8 al Epistolei către Romani: Ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Numai în acest sens suferinţa şi încercările care ni se întâmplă pot fi considerate ca venind de la Dumnezeu, fiind trimise de El şi trebuie acceptate cu o deschidere încrezătoare. Îngăduite de Dumnezeu, măsurate de El cu puterile pe care ni le dă, şi rânduite spre binele nostru, ele nu mai sunt, după expresia Sfântului loan Gură de Aur, rele adevărate; nu sunt mai rele decât leacurile amare pe care ni le poate administra doctorul. Nu există alt rău adevărat decât păcatul pe care îl săvârşim.
Citeste restul acestui articol »

În convorbirile sale, Staretul Nectarie nu o dată a prevestit timpurile grele care aveau să vină curând, pregatindu-si fiii duhovnicesti pentru încercarile viitoare. Cu mult timp înainte de revolutie, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea sa fie. Odată, Parintele Nectarie i-a destăinuit lui Serghie Nilus că cineva dintre călugari (nu el însuși) a avut un vis deosebit. Era ca și cum mergea spre Ușile Împărățești, iar acolo i se arată imaginea fiarei apocaliptice. Monstrul si-a schimbat de trei ori înfațisarea, ramânând însă aceeași fiară.

Chiar dupa revoluție, Starețul Nectarie a povestit această vedenie, pe care o avusese un monah cu mult timp înainte de răzmeriță. Sezând în pridvorul chiliei sale el a vazut deodată ca totul a dispărut: și casele, și copacii si în locul lor, până la cer, șiruri de sfinți; iar între rândul de sus și cer rămăsese un spațiu foarte mic. Si monahului i s-a descoperit că atunci când acest spatiu se va umple va veni sfârșitul lumii. „Iar spațiul era deja foarte mic”, a spus Starețul.
Citeste restul acestui articol »

Fericit este sufletul care şi-a dat seama că este pe deplin nevrednic de Dumnezeu, care s-a judecat ca ticălos şi păcătos! Un astfel de suflet se află pe calea mântuirii; în el nu mai este amăgirea de sine. Să nu căutăm îndulcire sau vedenii, căci suntem păcătoşi, nevrednici de bucurii şi vederi duhovniceşti, incapabili de ele din pricina omului vechi care vieţuieşte în noi.

Şi când vom cunoaşte starea noastră căzută, să stăm cu duhul înaintea Domnului Iisus Hristos, ca oarecând ceata leproşilor, orbilor, surzilor, şchiopilor, slăbănogilor, demonizaţilor. Şi să strigăm, cu plâns puternic şi lacrimi izvorâte din sărăcia duhului nostru, din străpungerea inimii pentru păcătoşenia noastră. Şi strigătul nostru din rărunchi, pentru care nu găsim cuvinte pe măsură, să se înveşmânteze în rugăciunea cu puţine cuvinte, dar plină de minunat folos: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul".

Sfântul Ignatie Briancianinov — Iubirea frumuseții dumnezeiești în scrierile părinților filocalici

Lațul se strânge și cine nu are ochi să vadă ... are mari probleme. Lumea se schimbă și, indiferent dacă se încheie sau nu, pentru noi creștinii va deveni de nelocuit. Voi încerca aici să vin cu niște avertismente pentru cei ce vor prinde vremurile grele ce sunt prea aproape. De mult vroiam să scriu acest post și acum a venit momentul. Să citim mai întâi aceste două comentarii de la Razbointrucuvânt: comentariu și răspuns.

Există răpirea Biblică?

Primul pas este să vedem referința Biblică:

Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi, după aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul. [I Tesaloniceni 4:17]

Citeste restul acestui articol »