Iul 7, 2010 7
Puterea credinței, rugăciunii și înjosirea românilor plecați la muncă afară
Am citit aceste comentarii pe SACCSIV ale lui Marian exNorvegia și sunt sigur că e bine să le citim și să luăm aminte, din toate punctele de vedere, a decăderii lumii și a puterii rugăciunii.
Era prin anul 2002. aveam cateva luni de cand ajunseseram acolo eu si sotia mea. Reamintesc ca eu sunt tigan si sotia mea romanca. Si cu ocazia aceasta notati va rog ce pot face un tigan si un roman atunci cand se unesc spre bine, spre aparare si spre slava lui Dumnezeu, deci, abia sositi noi in Italia cu multe sperante si mult optimism, ne-am atras imediat simpatia unui grup de prieteni italieni, grup pe care l-am cunoscut prin intermediul proprietarului la care locuiam. La inceput a lucrat doar nevasta-mea, apoi am gasit si eu de munca. Trebuie sa spun ca ei ne-au ajutat deoarece ne-au vazut foarte dezghetati la minte si foarte prietenosi. Este greu sa intri pe sub pielea italienilor, dar la noi se intimpla totul ca fiind ceva firesc. Ne chemau sa luam masa impreuna cu ei. Asa se face ca intr-o zi, i-au gasit nevestim-mi de lucru. Mi-amintesc ca intr-o seara,eram la o terasa impreuna cu tot acest grup, toti familisti. Apare o masina superluxoasa si coboara un domn bine de tot care ai saluta pe toti si zaboveste putin la masa noastra. Franca, una din grup, imi sopteste ca o sa-mi puna o vorba domnului respectiv deoarece este unul foarte cunoscut si bogat in zona. eu imi doream mult de tot sa incep treaba cat mai repede deoarece ma simteam un intretinut. Am vazut cum toti ai vorbeau domnului respectiv aratind zimbitori spre mine, iar acela a venit sa ma salute. Mi-a pus cateva intrebari si urma ca a doua zi sa ne intilnim pentru a merge sa ma recomande catorve firme. Asa am facut.
Citeste restul acestui articol »
Comentarii recente