Totul începe de la filmulețul următor (publicat mai întâi de frații de la Război întru cuvânt) pe care propun să-l urmărim și apoi să elecubrăm (adică să elucubrez).
Rezumatul filmului
Concluzia este simplă. Gândirea pozitivă este o metodă de control social, de calmare a maselor și de fapt, conform autoarei, sursa tuturor relelor din lume. Oamenii devin rupți de realitate așteptând gândurile lor să facă schimbările necesare pentru ca lucrurile să meargă bine. De fapt autoarea consideră că gândirea pozitivă este periculoasă fiindcă îi face pe oameni să creadă că dacă nu se gândesc la rău, răul nu vine.
Apoi, la final, o dă complet în gard încearcând să justifice, în mod pueril, niște acțiuni total premeditate (războaie, cataclisme financiare) prin gândirea pozitivă anulând orice agendă satanică la nivel global prin simpla naivitate și optimismul responsabililor crizei. De fapt eu cred că greșește și la autoreglarea piețelor care ar trebui să existe dacă toți ar vrea ca totul să meargă bine. Dar cum unii vor să distrugă lumea ca apoi să stăpânească firimiturile, autoreglarea se termină unde începe reaua-intenție vădită.
Citeste restul acestui articol »
Preambul...
(mini-fragment din carte)
Puterile paranormale ale yoghinilor si budhistilor sunt energii si puteri drăcesti. Ei mută lucruri din loc, fac si vindecări miraculoase, citesc gândurile, etc. Au niste puteri. Dar roadele Duhului Sfânt sunt altele: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinta, blândetea, înfrânarea poftelor.
Energiile cu care lucrează omul (care e creatură) sunt energii create si au alte roade. Am să dau un exemplu: yoghinul se concentrează, face anumite respiratii (pranayama) si acumulează energie (prana) si poate să stea gol pe un bloc de gheată fără să sufere. La fel si Sfântul Serafim de Sarov stătea în zăpadă fără să sufere de frig. Dar atentie la diferente: yoghinul topeste gheata, dar Sfântul nu topea zăpada. Deci folosesc energii diferite: yoghinul: energie creată, din natură; Sfântul: energie necreată, harul care străbate creatia fără să o modifice.
Citeste restul acestui articol »
O sa incerc sa expun o simpla viziune a teoriei reincarnarii si a viziunii crestine asupra problemei.
Reincarnarea este teoretic simpla. Dupa moarte, esti trimis inapoi pana iti inchei socotelile cu lumea asta si urci la un plan spiritual mai inalt si, tot asa, evoluezi, pana cand ajungi chiar o planeta (in viziunea unora). Daca intr-o viata mergi prost esti retrogradat prin boli, probleme, poate ajungi chiar o planta si incerci sa urci iar.
In reincarnare este implicat Eul tau si Supraeul tau. Supraeul este ceva latent ce incearca sa te influenteze dar care nu prea are control asupra ta in timpul vietii (testului). Supraeul este contiinta ta divina (un pseudo-inger pazitor, de fapt demonul tau personal cu care poti ajunge sa si comunici). Pe de alta parte Eul este Eu / Tu, personalitatea mea curenta care se formeaza in fiecare viata ... dar, paradoxal, se pierde dupa fiecare viata fiindca de fapt tu esti Supraeul.
Cand toate legaturile se rup, Eul dispare si Supraeul redevine stapan si este trimis intr-o noua misiune in care dobandeste un nou Eu (de fapt pe Tine) si apoi, dupa moarte il pierde (sau asimileaza), si o ia de la capat.
Citeste restul acestui articol »
Comentarii recente