Am citit de curând un cuvânt ce m-a mișcat fiindcă m-am văzut descris în el... și nu era de bine. Este vorba în mare despre cei ce (poate) știu/fac mai multe... și superioritatea lor imaginară crește direct proporțional cu acest aparent avans pe care îl au față de ceilalți. Și mai jos postez un material oarecum asemănător și la fel de real al Sfântului Nicolae Velimirovici extras din Proloagele de la Ohrida.
Citeste restul acestui articol »
Primesc destule comentarii, toate pe același calapod:
Eu cred în sinea mea. Nu merg la Biserică și nu am treabă cu preoții că au jeepane și mult 'mălai' pe care sigur îl fură din donații. Etc... Tu ce zici?
Le citesc, mă întristez și ... le șterg. Sunt atât de înverșunați încât nu știu ce le poți spune să-i îndrepți. Pentru că ei nu au de fapt o problemă cu preoții ... dar folosesc această justificare (și vă spune asta un expert în justificări) pentru a evita Biserica și automat constrângerile vieții ce are ca țel moralitatea și trăirea creștină (am spus ca țel pentru că eu unul mai am mult până să treacă de la starea de țel la cea de obiectiv atins).
Am găsit acest text cu tâlc în Everghetinosul IV și am zis să-l pun aici, poate cineva ... cândva ... va trage vreo învățătură din el.
Citeste restul acestui articol »
Comentarii recente