Pustnicul Digital

Un scurt fragment din emisiunea Conexiuni (Valentin Stan, Antena 3) din 30.09.2011.

Hristos a înviat!
(Iar pentru cei ce se îndoiesc vă spun tot eu: Adevărat a înviat!)

Urmăream Punctul de întâlnire cu Radu Tudor. De la începutul emisunii prezentatorul este total debusolat și nu reusește să înțeleagă de ce se înghesuia lumea la Sfânta Mănăstire Lainici cu ocazia canonizării Sfântului Irodion pe când la Roma, la beatificarea beautyficarea papei... lumea sta intr-o ordine perfecta cu aspect de masă amorfă, înțărcuiți, păziți și fără nici un motiv să se comporte ca o mulțime vie.

Cu de la sine putere și înarmat cu puține argumente am decis să-l luminez cu pâlpâirea înțelegerii mele pe Radu Tudor în materie de psihologia mulțimii creștinilor ortodocși. Nu va fi un raționament prea lung. Voi încerca să fiu scurt și concis pentru ca apoi să mă retrag iar în văgăuna mea digitală... întru dezvoltare de software.
Citeste restul acestui articol »

Am citit de curând un cuvânt ce m-a mișcat fiindcă m-am văzut descris în el... și nu era de bine. Este vorba în mare despre cei ce (poate) știu/fac mai multe... și superioritatea lor imaginară crește direct proporțional cu acest aparent avans pe care îl au față de ceilalți. Și mai jos postez un material oarecum asemănător și la fel de real al Sfântului Nicolae Velimirovici extras din Proloagele de la Ohrida.
Citeste restul acestui articol »

(interviu realizat cu ieromonahul Savatie Baştovoi, preluat de la LaurențiuDumitru.ro)

Glasul Monahilor (revista Mănăstirii Petru-Vodă): Părinte Savatie, azi se vorbeşte mult despre "alinierea" Bisericii la mersul lumii, la cerinţele societăţii moderne. Aceasta include, pe lângă altele, mai întâi de toate recunoştinţa autenticităţii tuturor credinţelor şi chiar intrarea în comuniune de rugăciune cu reprezentaţii acestora. În acest sens, s-au făcut mişcări considerabile din partea anumitor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, ceea ce sfidează prevederile canonice şi dogmatice lăsate de Sfinţii Părinţi. În aceste condiţii, mulţi credincioşi se smintesc, îşi pierd orice încredere în ierarhi şi ajung chiar să-i nesocotească. Cum credeţi, ce atitudine trebuie să avem faţă de ierarhii Bisericii noastre?

Ieromonahul Savatie: Ne uităm la David care, fiind deja împărat peste Israel, era prigonit de Saul. Saul era îndrăcit, ne spune Scriptura, ieşise din ascultarea lui Dumnezeu şi pentru aceasta a fost pedepsit şi lepădat de Dumnezeu. În locul lui a fost uns David, deşi Saul continua să stea pe scaunul lui Israil. Scriptura ne spune ce fel de necazuri răbda David din partea lui Saul, cum îl prigonea prin munţi şi căuta ca să-l omoare. Odată tovarăşii lui David au zis: "Să-l omorâm pe Saul". David însă le-a răspuns: "Să nu-mi fie mie a ridica mâna asupra unsului Domnului". Iată, Saul era nebun, era îndrăcit, Dumnezeu Însuşi a mărturisit că l-a lepădat pe Saul şi l-a ales pe David în locul lui. David ştia toate acestea, şi totuşi a zis: "Să nu ridicăm mâna asupra unsului Domnului!". Ungerea este veche, de acum anulată, dar David nu a nesocotit-o. Aşa şi noi - să ne temem a ridica mâna asupra unşilor Domnului. "Nu ridicaţi mâna asupra unşilor mei şi împotriva proorocilor mei nu vicleniţi!", zice Domnul prin gura lui David. Dumnezeu i-a ales. Oare Dumnezeu nu poate să le dea într-o noapte aşa o boală ca să nu se mai scoale nimeni a doua zi? Oare noi suntem cei care trebuie să-i judecăm? Dacă Dumnezeu îi lasă, oare noi suntem mai mari? Numai dacă ne va întreba cineva, să spunem: "Eu aşa cred", să mărturisim credinţa dreaptă, nu cum spun ei, ca să nu fie sminteală în Biserică, dar, pe cât se poate, să nu-i atingem pe episcopi. Cred că a venit vremea când va trebui să tăcem despre multe lucruri, chiar şi despre apucăturile eretice ale unor episcopi, numai ca să nu pierdem Biserica.

Aşa văd eu că a mers Biserica şi aceasta cred că este duhul smereniei şi al păcii, mai ales la vremea noastră, când toate sunt aşa de încurcate. Să nu facem sminteli şi să nu îndemnăm la răzvrătire, că şi aşa sunt răzvrătiţi. Acum e vremea răzvrătirii, când toţi îşi fac adunări, cluburi, mişcări şi pun moda lor în Biserică: "Că aşa, că aşa"? Nu trebuie să facem asta. Ai auzit o sminteală, ia şi o dezminte: "Nu-i aşa, frate!". Chiar dacă ai văzut tu cu ochii tăi, să nu o povesteşti, să nu o crezi. Dracul poate să arate multe lucruri care nu sunt. Binele trebuie să-l credem, dar răul - ce motive avem? Nici nu ne trebuie. Să ne rugăm! Să biruim răul cu binele - iaca pacea lui Hristos. Hristos a tăcut. Cine era mai sfânt, mai curat? Cine era arhiereu adevărat? Şi vine un arhiereu din legea cea veche, lucrul mâinilor Lui, şi-L loveşte peste obraz. Cum zice la un tropar: "Mâna cea de lut, pe care Tu ai zidit-o, Te loveşte azi peste obraz". Şi Dumnezeu a toate - tace. Arhiereul cel adevărat! Oare noi nu vom tăcea? Să nu încercăm să fim mai sfinţi decât Sfântul Sfinţilor, că noi de la Dânsul am luat sfinţenie, nu de la noi. Altminteri o să pierdem Biserica. Şi Pavel când a mustrat din neştiinţă pe un arhiereu de lege veche, numindu-l "perete văruit", îndată şi-a cerut iertare, aducând cuvintele Scripturii, că "pe mai marii poporului tău să nu-i vorbeşti de rău".
Citeste restul acestui articol »

Am primit de la ROrtodox următorul comentariu pe care l-am pus ca postare pentru că este foarte interesant și se aplică problemelor din zilele noastre despre lepădarea involuntaro-permanentă prin actele cu CIP propovăduită de unii. Comentariul începe astfel:

Mai off-topic .. despre "simpla" vânzare a sufletului "iremediabilă" prin actele cu cip.

Din viața Sfântului Vasile cel Mare:

Eladie, fostul ucenic al marelui Vasile, însuși văzător și urmaș al minunilor lui la moștenirea scaunului său, bărbat îmbunătățit și sfânt, a spus un lucru nemincinos ca acesta:

Un boier drept-credincios, anume Proterie, cercetînd Locurile Sfinte, a gîndit să dea pe fiica sa într-una din mănăstiri, să slujească lui Dumnezeu. Dar diavolul, care de la început urăște binele, a împins pe o slugă a lui Proterie spre dorirea fiicei stăpânului său. Văzând sluga că acest lucru este greu, spre care nici nu îndrăznea, simțindu-se nevrednic, a mers la un vrăjitor care locuia în acea cetate, căruia i-a spus toată dorința sa, și i-a făgăduit să-i dea mult aur dacă va face cu farmecele sale să ia de soție pe fiica stăpânului său.
Citeste restul acestui articol »

Mulți se smintesc la următorul verset din Apocalipsă:

[Apocalipsa 13:8] Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.

Dă senzația de predestinare și mai dă senzația că Dumnezeu nu dorește ca toți să se mântuiască. Pare că unii sunt predestinați a se mântui și alții sunt creați doar pe post de carne de tun, pe post de ajutoare pentru cei aleși, de victime colaterale. Sunt niște tâlcuiri ale Bibliei, mai new-age-iste unde doar 144.000 de oameni se vor mântui... Mari grozăvii dar să știți că prind la fraieri... și eu le citeam cu nesaț cândva :)
Citeste restul acestui articol »

După ce Război Întru Cuvânt a publicat interviul cu p.Proclu, știam că se va declanșa apocalipsa. Fumul intens intrat în viesparul Apologeticum a fost prea puternic și o reacție urma să vină. Fiindcă printr-o serie de interviuri, RÎC au demonstrat că stâlpii ortodoxiei sunt puțin mai rezervați și echilibrați în privința CIP-urilor. Au devenit cam stingheri și au ales să lovească în cei ce nu sunt de acord cu ei și nu prin argumente ci prin răstălmăciri menite să dea impresia că avem de-a face cu oameni de ... puțină încredere, neștiutori și incoerenți. Totuși ... eu speram să se consume puțin mai mult.

p.Proclu avertizase deja că se va întâmpla asta:

Nu mă scârbesc multe lucruri în viață dar turnătorii ocupă un loc de cinste. Am mai avut de-a face cu persoane cărora le spuneai ceva personal și apoi știa tot târgul. Dar o făceau din prostie, nu din rea voință. Aici avem un excepțional exemplu de turnătorie din rea voință presărată cu multe minciuni și știu fiindcă am fost prezent la discuții.

Nu prea vroiam să-l mai menționez pe SACCSIV după postarea de inspirație Patapieviciană-Falusiană [click și vedeți cu galben subliniat mai jos] (unde am citit cea mai mare grozăvie apărută pe un site ortodox dar de care s-a dezis repede că e la modă ... e mai jos, subliniată cu galben).

Totuși,

După ultima postare nu m-am mai putut abține. Acest luptător anti-sistem sinistru, mare la stat dar prea mic la sfat, minte și manipulează într-un hal fără de hal. Voi încerca să parcurg această postare a unui individ pentru care voi, cititorii, nu aveți nici o valoare (și voi argumenta).

Da, i s-a spus să-și exprime opinia asupra afișelor!

Vă mai amintiți de sminteala afișelor de la Petru Vodă. Niște oameni lucizi au înțeles pericolul acelor afișe și potențialul enorm de smintire și au decis să acționeze. A fost contactat și SACCSIV și întrebat ce părere are. Culmea, a împărtășit părerea că sunt smintitoare și nu a fost de acord cu ele. A spus că o să se pronunțe împotriva lor.

SACCSIV a spus că va posta. Mi-a cerut pe mail inclusiv transcriptul pe care îl făcusem la filmulețul cu pr. Iustin dar ... nimic. La câteva zile SACCSIV nu a postat nimic. Blogul anti-sistem :) SACCSIV, care acoperă orice subiect de la bârfe, la sinucideri, la senzaționale ... nu a spus absolut nimic de afișele de la Petru Vodă, un subiect arzător pentru Creștinii Ortodocși. Dar nu s-a oprit la non-combat ci a întors armele.
Citeste restul acestui articol »

Preluat de la Parohia Petrești (să ne reamintim și Fizica Cuantica).

Săptămâna trecută am avut așa, o ușurare, când am observat că îmi expiră luna viitoare cartea de identitate și trebuie să o preschimb. Asta înseamnă că voi primi tot una clasică, pasivă, fără cip. Și ca bucuria să-mi fie deplină, iată că uitându-mă în permisul de conducere, văd că el expiră de-abia în 2017, ceea ce nu știm dacă mai apucăm. Pașaport nu-mi trebuie, că nu vreau să merg in afara Europei.

Nu același lucru poate însă să-l spună amicul meu Georgică, stabilit ca flotant în Maroc dinainte de 2000, cu nevasta și doi copii. Ieri m-am întâlnit cu el în piață. Și-a luat pașaportul biometric. Nici o problemă de conștiință nu-i umbrește însă fruntea. Când a plecat acolo, ca să mănânce dulcea pâine a exilului ca profesor detașat și bine plătit de tehnologia vinului, mărturisesc că l-am invidiat, așa, puțin. Și încă îl mai invidiez. Pentru că eu am îngropat toți talanții și am ajuns bun de nimic, și nimeni nu îmi cere serviciile nici măcar aici la țară, dară-mi-te peste mări și țări, în Maroc. Cu atât mă mai mângâi: eu nu am luat cipul, pe când el…

— Te-au pus să te lepezi de Hristos când ai luat pașaportul? l-am întrebat.
— Eu nu știu nimic de treaba asta. Dacă o fi ceva necurat în el, eu nu știu.

Citeste restul acestui articol »

Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca să vă întăresc credinţa în veşnicia raiului şi să vă liniştesc sufletul. Problema care vă macină este următoarea:

Cum este cu putinţă ca iadul şi chinurile sale să fie veşnice? Aşa ceva nu se poate. Este contrar bunătăţii lui Dumnezeu.

Înainte de orice, vedeţi dacă ştiţi faptul că acest adevăr a fost revelat de Dumnezeu. Dacă nu ştiţi, citiţi aceste cuvinte, care sunt categorice şi nu lasă loc de interpretare: "Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veșnică" (Matei 25, 46). Aşadar, este foarte clar: iadul este veşnic.

Lucrul acesta a fost spus de Domnul, Care pentru noi, oamenii, a luat trup omenesc, a suferit patimi înfricoşătoare, a murit, a înviat, S-a înălţat la ceruri şi a șezut de-a dreapta Tatălui, de unde Se interesează de mântuirea fiecărui om în parte.

De vreme ce aceste cuvinte au fost rostite de Cel Care a suferit atât pentru mintuirea noastră şi pe Care nu-L interesează nimic altceva mai mult decât să dobândim viaţa veşnică, ele trebuie să fie adevărate. Mi se pare că această concluzie la care am ajuns nu poate fi pusă la îndoială. Dar noi, cu mintea noastră slabă, ce am făcut? Ne-am lăsat ispitiţi şi am început să dezbatem adevărul Sfintei Scripturi şi veridicitatea interpretării ei, spunând: "Sau nu scrie așa, sau nu este interpretat corect". Gândul acesta ne-a satisfăcut atât de mult incât suntem gata să întoarcem totul cu susu-n jos ca să îl susţinem.

Avem textele vechi ale Evangheliilor, care spun: Şi vor merge aceştia la osândă veşnică; avem şi traducerile Noului Testament, în toate stă scris: Păcătoşii vor merge la osânda veşnică. Aşadar, nu este nici o îndoială că acestea au fost cuvintele Domnului.
Citeste restul acestui articol »

Preluat de pe hotnews.ro (urmăriți comentariile, e DELIR), sursa originală CBS.

Locuitorii din Hillside (statul american New Jersey) s-au declarat scandalizati de un panou publicitar ce sustine "dreptul de a muri", transmite CBS. Grupul Final Exit Network, cel care a platit reclama, sustine ca ofera "indrumare" pentru adultii ce sufera de afectiuni grave si care vor sa-si ia viata.

Panoul publicitar, care este instalat pe Route 22 in Hillside, are inscriptia "Viata mea. Moartea mea. Alegerea mea". Grupul sustine ca o persoana care sufera de o afectiune dureroasa are dreptul sa se sinucida.

CBS scrie ca Final Exit Network (Grupul Ieșirea Finală ... sau Marea Ieșeală) a platit pentru panou, oferind in acelasi timp si adresa site-ului sau.
Citeste restul acestui articol »

Comentariu interesant de la cititorul Narcis la postul despre CIP-uri și lepădare:

Partea I

Devenim crestini prin Sfantul Botez = Taina de capetenie primita in mod CONSTIENT prin intermediul nasului ce da marturia de credinta pentru noi. Ca orice Sfanta Taina se administreaza unei persoane in deplina cunostiinta de cauza (legatura cu "credinta ta te-a vindecat"). Daca e pe asa, nu cred ca are cum vreun viclesug sa te faca sa cazi din Biserica - constient ai intrat, constient iesi / te lepezi. Cipul/pecetea/implantul etc. o vad ca fiind doar infrastructura.
Citeste restul acestui articol »

Am primit acest comentariu și am zis să răspund într-un post separat. Dar consider că ar fi bine să citiți mai întâi postul despre înșelările de la final confirmate de profeția Sfântului Efrem Sirul.

Cititoarea M:

Toate profetiile de pe site-urile ortodoxe ma inspaimanta. Nu vreau sa traiesc vremurile din urma, nu stiu ce sa fac.
Teama mi-e amplificata si de reactiile f. curajoase cel putin la nivel aparent, ale administratorilor si cititorilor acestor site-uri.
Nu e unul care sa spuna: Mie teama, nu stiu ce sa o fac atunci. Parca as fi singura fricoasa.

Am ajuns la concluzia ca daca nu ma va ajuta Dumnezeu o sa se aleaga praful.
Practic Dumnezeu cu mila!

Citeste restul acestui articol »

Apreciez enorm la Cuviosul Serafim Rose că nu spune despre o mulțime de chesti oculte ceva de genul: sunt prostii, falsuri. El spune simplu: sunt reale, drăcești. A doua abordare este mult mai eficace pentru ... să spunem ... cineva care privește un lac roșu. Nu îi spui că nu e roșu fiindcă îl vede ... dar îi spui adevărul, e roșu dar e sânge.

Am fost mult timp interesat de decorporalizare dar sfânta frică sădită în mine de Dumnezeu și chiar și sfânta lene m-au ținut departe de realizări deși teoretic eram total la curent cu tehnicile. Practica necesita mult timp, stăteai mult timp întins încercând să-ți cureți mintea de gânduri ca apoi să mai aștepți un timp se întâmple. Să-ți cureți mintea de gânduri era complicat rău de tot înainte dar aveam niște aparte cu frecvențe ce avuseseră niscaiva rezultate (nu ca acestea deși le-am testat și pe ele).

Cel mai departe am ajuns pe marginea stării de transă. Stateam întins, aveam vreo 10 minute fără gânduri și la un momentdat am simțit că mă balansam. Corpul era fix dar eu mă balansam fiind întins în pat. Automat, bazat pe lecturile precedente, mi-am dat seama că se apropie și a intrat sfânta frică în mine și m-am lăsat de tot. Și slavă Domnului ... că bine mi-a făcut. Mulți spunea că acolo poți să ajungi față în față cu temerile tale și nu eram deloc pregătit pentru așa ceva având o minte ... cum multe reziduuri pe care nu-ți dorești să le întâlnești. Dar e mai rău fiindcă acolo dai de draci, care sunt mai de temut decât temerile ce tot ei ți le insuflă. Există și riscul morții în timpul ieșirii.

Cei ce sunteți tentați de astfel de experiențe citiți mai jos o analiză clară și pentru un necreștin. Conține și o descriere excelentă a diavolului pe care am subliniat-o clar.

Fragment din cartea «Sufletul după moarte» a Cuviosului Serafim Rose

Cercetătorii experienţelor trăite „după moarte” din zilele noastre, se îndreaptă aproape în întregime către desluşirea acestora, către acel fel de literatură care pretinde că se bizuie pe experienţa trăită în „afara trupului”: literatura ocultă de veacuri, din Cărţile morţilor, egipteană şi tibetană, până la iniţiatorii şi maeştrii oculţi din zilele noastre. Pe de altă parte, nici măcar unul dintre aceşti cercetători nu dau atenţie învăţăturii creştine despre viaţa de după moarte sau izvoarelor scripturistice ori patristice pe care se bazează.
Citeste restul acestui articol »

Primesc destule comentarii, toate pe același calapod:

Eu cred în sinea mea. Nu merg la Biserică și nu am treabă cu preoții că au jeepane și mult 'mălai' pe care sigur îl fură din donații. Etc... Tu ce zici?

Le citesc, mă întristez și ... le șterg. Sunt atât de înverșunați încât nu știu ce le poți spune să-i îndrepți. Pentru că ei nu au de fapt o problemă cu preoții ... dar folosesc această justificare (și vă spune asta un expert în justificări) pentru a evita Biserica și automat constrângerile vieții ce are ca țel moralitatea și trăirea creștină (am spus ca țel pentru că eu unul mai am mult până să treacă de la starea de țel la cea de obiectiv atins).

Am găsit acest text cu tâlc în Everghetinosul IV și am zis să-l pun aici, poate cineva ... cândva ... va trage vreo învățătură din el.
Citeste restul acestui articol »