Pustnicul Digital

Voi începe cu o explicație, a titlului. În Engleză, Ka-ching reprezintă sunetul unei case de marcat când, ca rezultat al acțiunii operatorului ei, crește suma conținută de aceasta. Și de aici începe epopeea rătăcirii: de la clinchetul cristalin al banilor din visteria agnosticilor ca urmare a promovării neobosite a pseudo-creștinului (fiindcă Ortodox nu este absolut deloc iar termenul de creștin este atât de diluat în conștiința colectivă azi...) Klaus Kenneth. OK!

Părintele Mihail a pus o postare nouă descriind noi practici și afirmații năucitoare al predicatorului KK (Klaus Kenneth). Aceasta doar completează precedenta în care se analiza cartea "2 milioane de kilometrii în căutarea Adevărului". Voi comenta oarecum atât postarea Părintelui Mihail dar și răspunsul Editurii Agnos, un jenant atac la persoană fără nici un fel de rețineri... findcă atunci când cei slabi nu au argumente, sar la bătaie.

UPDATE: A apărut și pe roncea.ro o mențiune a unei completări a Părintelui Mihail Valica.

●●● citiți referințele de mai sus și apoi reveniți aici ca să avem ce diseca ●●●

Citeste restul acestui articol »

În ultimele luni am lucrat mult. Și atenția mea a fost mai mult în afară. Și aș vrea să vă pun oarecum la curent cu noutățile, pe scurt.

Îmi cer scuze pt. eventualele litere mâncate, sau greșeli.
Mă readaptez la limba română și sunt mereu grăbit.

Urmărirea Oamenilor, rezolvată

Nu ai nevoie de cipuri, implanturi, grozăvii. Un smartphone, o aplicație specială și un prost obsedat să fie social = formula pentru dezastru. Oamenii se auto-urmăresc. Pe Twitter poți vedea când intră și ies din restaurante, când iși beau cafeaua, TOTUL.

Banii, istorie

Am văzut comentarii în care tineri (TINERI!!) își exprimau părerea că cei ce plătesc cu cash (bani gheață) ar trebui suprataxați sau verificați fiindcă sigur e ceva în neregulă cu ei. Nu mai e mult până când banii vor dispărea. Și atunci, dacă superi Sistemul, ți se închide contul și ești terminat. Nu au nevoie să-ți facă altceva. Va fi o moarte lentă, în nevoi... nu ca pe vremea Sfinților Martiri când, deși era chinuitoare, se sfârșea repede.
Citeste restul acestui articol »

Hristos a înviat!
(Iar pentru cei ce se îndoiesc vă spun tot eu: Adevărat a înviat!)

Urmăream Punctul de întâlnire cu Radu Tudor. De la începutul emisunii prezentatorul este total debusolat și nu reusește să înțeleagă de ce se înghesuia lumea la Sfânta Mănăstire Lainici cu ocazia canonizării Sfântului Irodion pe când la Roma, la beatificarea beautyficarea papei... lumea sta intr-o ordine perfecta cu aspect de masă amorfă, înțărcuiți, păziți și fără nici un motiv să se comporte ca o mulțime vie.

Cu de la sine putere și înarmat cu puține argumente am decis să-l luminez cu pâlpâirea înțelegerii mele pe Radu Tudor în materie de psihologia mulțimii creștinilor ortodocși. Nu va fi un raționament prea lung. Voi încerca să fiu scurt și concis pentru ca apoi să mă retrag iar în văgăuna mea digitală... întru dezvoltare de software.
Citeste restul acestui articol »

Un prieten mi-a relatat următoarea întâmplare și ispita pe care a avut-o. Deși l-am privit cu vădit scepticism (și am și râs copios ca prostu')... totuși, se dovedește mai mult decât reală. La final voi comenta puțin. Până atunci să urmărim firul evenimentelor.

Întămplarea

Mă întâlnesc cu un amic și, cum stăteam la un pahar de vorbă, îmi spune (cu [PD] sunt intervențiile mele):

Frate, să-ți spun ce ispită am avut. Și fii atent la ce-ți spun să nu cumva să faci ca mine dacă pățești vreo astfel de grozăvie.

Eram la calculator, târziu... nedormit de un număr semnificativ de ore. Se întâmpla prin ianuarie. Doar ce mă întorsesem după revelion și urma să plec iarăși pentru câteva săptămâni. Se adunase ceva timp de la ultima Spovedanie și, în scurtul interval în care trebuia să fiu aici... vroiam neapărat să mă spovedesc. M-am hotărât pe drum. Azi soseam, mâine urma să mă spovedesc. Nu eram pregătit, în nici un caz nu postisem măcar câteva zile dar... era o problemă de sincronizare. Aveam o fereastră de două zile în care trebuia să o fac.

Ajung la prânz acasă și eram decis a doua zi să mă Spovedesc. Îmi fac niște calcule, lucrez azi și mâine dimineață pregătesc lista. Lucrez ce lucrez și pe la 2 noaptea mă hotărăsc să mă culc. Aveam multe ore de nesomn la activ, mergeam spre 24. Și ușor încep să inchei treburile la calculator. 2+ noaptea, lumina închisă... doar o veioză răspândea o lumină plăpândă și becul de pe hol ardea mai consistent.
Citeste restul acestui articol »

Destul de des, când deschid o carte (duhovnicească, evident) găsesc ceva de folos... dar efectul este optim când nu o fac intenționat. Poate pentru că acele cărți sunt folositoare oriunde le-aș deschide dar e și mai bine când găsești ceva ce simți că te privește și te interesa. Așa am pățit aseară. Am scos din bibliotecă o carte, am citit și uitați ce am găsit.

Nimenea nu poate iubi sau crede cu adevărat, dacă nu se are pe sine însuşi pârăş al său. Căci când conştiinţa noastră se tulbură prin mustrările ce şi le face, nu mai e lăsată mintea să simtă mireasma bunurilor supralumeşti, ci îndată e cuprinsă de îndoială: pe de o parte doreşte acea mireasmă cu ardoare pentru experienţa lor anticipată prin credinţă, pe de alta nu o mai poate prinde cu simţirea inimii prin dragoste, din pricina deselor împunsături ale conştiinţei mustrătoare. Dar, curăţindu-ne pe noi înşine printr-o atenţie mai fierbinte, vom câştiga ceea ce dorim în Dumnezeu, dobândind o şi mai deplină experienţă.

Citeste restul acestui articol »

Am citit de curând un cuvânt ce m-a mișcat fiindcă m-am văzut descris în el... și nu era de bine. Este vorba în mare despre cei ce (poate) știu/fac mai multe... și superioritatea lor imaginară crește direct proporțional cu acest aparent avans pe care îl au față de ceilalți. Și mai jos postez un material oarecum asemănător și la fel de real al Sfântului Nicolae Velimirovici extras din Proloagele de la Ohrida.
Citeste restul acestui articol »

După ce am stat un timp departe de blog am avut serioase dubii dacă ar trebui să continui asta. Ma uit și pe alte bloguri mult mai populare și văd omniprezent spiritul de ceartă și gâlceavă, o competiție oarbă între comentatori... care știe mai multe citate din Sfinții Părinți și care le potrivește mai ca nuca în perete, care aruncă mai multe judecăți și anateme asupra celorlalți, care e mai mult sau mai puțin rătăcit. Care judecă mai bine Ierarhii și Biserica... etc. O ciorbă de sminteli ce face mult mai mult rău decât bine.

O trăsătură foartă importantă a Ortodoxiei pare a se vrea înlăturată... pă 'net. Noi am fost și vom fi fanatici pentru Hristos dar nu împotriva altora. Dar se încearcă schimbarea acestei atitudini, în special pe internet. Ura împotriva altora este puternic și inteligent alimentată.

În lunile trecute am avut posibilitatea să fac doi pași în spate și să mă autoanalizez. Să văd mai bine cum sunt: cât de PĂCĂTOS, DUR și RĂU sunt. M-am gândit dacă mi se cade mie să vorbesc (fiecare pasăre pe limba ei piere) despre lucruri pe care nu prea le trăiesc deși (oarecum) le știu. Și mult m-am gândit la asta.
Citeste restul acestui articol »

Mulți se smintesc la următorul verset din Apocalipsă:

[Apocalipsa 13:8] Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.

Dă senzația de predestinare și mai dă senzația că Dumnezeu nu dorește ca toți să se mântuiască. Pare că unii sunt predestinați a se mântui și alții sunt creați doar pe post de carne de tun, pe post de ajutoare pentru cei aleși, de victime colaterale. Sunt niște tâlcuiri ale Bibliei, mai new-age-iste unde doar 144.000 de oameni se vor mântui... Mari grozăvii dar să știți că prind la fraieri... și eu le citeam cu nesaț cândva :)
Citeste restul acestui articol »

Preluat de la Parohia Petrești (să ne reamintim și Fizica Cuantica).

Săptămâna trecută am avut așa, o ușurare, când am observat că îmi expiră luna viitoare cartea de identitate și trebuie să o preschimb. Asta înseamnă că voi primi tot una clasică, pasivă, fără cip. Și ca bucuria să-mi fie deplină, iată că uitându-mă în permisul de conducere, văd că el expiră de-abia în 2017, ceea ce nu știm dacă mai apucăm. Pașaport nu-mi trebuie, că nu vreau să merg in afara Europei.

Nu același lucru poate însă să-l spună amicul meu Georgică, stabilit ca flotant în Maroc dinainte de 2000, cu nevasta și doi copii. Ieri m-am întâlnit cu el în piață. Și-a luat pașaportul biometric. Nici o problemă de conștiință nu-i umbrește însă fruntea. Când a plecat acolo, ca să mănânce dulcea pâine a exilului ca profesor detașat și bine plătit de tehnologia vinului, mărturisesc că l-am invidiat, așa, puțin. Și încă îl mai invidiez. Pentru că eu am îngropat toți talanții și am ajuns bun de nimic, și nimeni nu îmi cere serviciile nici măcar aici la țară, dară-mi-te peste mări și țări, în Maroc. Cu atât mă mai mângâi: eu nu am luat cipul, pe când el…

— Te-au pus să te lepezi de Hristos când ai luat pașaportul? l-am întrebat.
— Eu nu știu nimic de treaba asta. Dacă o fi ceva necurat în el, eu nu știu.

Citeste restul acestui articol »

Dis de dimineață Monahia Fotini s-a trezit și a făcut canonul obligatoriu de sortare prin emanațiile de pe blog-uri din ziua precedentă. A observat că încă există îndoială asupra spuselor Părintelui Iustin și a decis să îndepărteze acest inconvenient. A mers la bucătărie și a scos din dulapul anti-cârcotași un pliculeț cu un interviu instant al Părintelui Iustin: Interviu de deznădejde cu aromă de mucenicie și un piept gras de inadvertență temporală profetică. L-a pregătit migălos iar apoi l-a servit cald la restaurantul Atitudini. Au poftit la masă numeroși obișnuiți ai casei ce au inghițit pe nemestecate conținutul blidului virtual. Mergând apoi la casele (blog-urile) lor, cei ce au serviut interviul instant au început să vorbească și celorlalți despre ce minunăție de mâncare li s-a servit. Pentru a fi mai convingători auditoriului, aceștia au lansat în încăperi puternice arome de deznădejde și panică prin eructații subtile. Evident că au convins auditoriul și i-au făcut să viseze și ei la un astfel de interviu instant.
Citeste restul acestui articol »

Când eram rătăcit era un moșuleț ce apărea in emisuni de profil și prezicea cutremure. Apărea, băga panica în populație cu visele sale, era vreun cutremur în cine știe ce colț al planetei și apoi reapărea să spună ca pe acela l-a prezis. Oamenii înnebuniți, toți îl urmărea, îl ascultau și îi sorbeau cu nesaț fiecare caracter din scurtele posturi de pe blog în care-și prezenta viziunile. Listele de comentarii kilometrice erau atât de urmărite și parcurse de oamenii panicați încât probabil ajungea să le știe pe de rost.

Din an în paști intram și eu și prin comentarii vedeam cum mulți (prea mulți) oameni petreceau nopțile în parc pe bănci de frica previziunilor acelui bătrânel. În timp a strâns mulți adepți, și-a descis un forum privat unde am impresia că îi taxează și îi ține ... de vreo doi ani ... într-o stare continuă de panică, de stres.

Eu, slavă Domnului, și când eram rătăcit aveam următoarea atitudine față de cutremur: Dacă vrea Dumnezeu, scap din orice iar dacă mi-a venit timpul ... mor și pe bancă în parc. Simplu. Dar isteria semănată între fanii acelui bătrânel i-a afectat pe oameni rău. Imaginați-vă nivelul de stres zilnic, somnul neliniștit și grija excesivă pentru propria viață ... se știe că cine ține prea tare la ea o va pierde. Dar ... adevărata repercursiune a 'profețiilor' sale era îndepărtarea totală a încrederii în Dumnezeu de la acei oameni.
Citeste restul acestui articol »

Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca să vă întăresc credinţa în veşnicia raiului şi să vă liniştesc sufletul. Problema care vă macină este următoarea:

Cum este cu putinţă ca iadul şi chinurile sale să fie veşnice? Aşa ceva nu se poate. Este contrar bunătăţii lui Dumnezeu.

Înainte de orice, vedeţi dacă ştiţi faptul că acest adevăr a fost revelat de Dumnezeu. Dacă nu ştiţi, citiţi aceste cuvinte, care sunt categorice şi nu lasă loc de interpretare: "Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veșnică" (Matei 25, 46). Aşadar, este foarte clar: iadul este veşnic.

Lucrul acesta a fost spus de Domnul, Care pentru noi, oamenii, a luat trup omenesc, a suferit patimi înfricoşătoare, a murit, a înviat, S-a înălţat la ceruri şi a șezut de-a dreapta Tatălui, de unde Se interesează de mântuirea fiecărui om în parte.

De vreme ce aceste cuvinte au fost rostite de Cel Care a suferit atât pentru mintuirea noastră şi pe Care nu-L interesează nimic altceva mai mult decât să dobândim viaţa veşnică, ele trebuie să fie adevărate. Mi se pare că această concluzie la care am ajuns nu poate fi pusă la îndoială. Dar noi, cu mintea noastră slabă, ce am făcut? Ne-am lăsat ispitiţi şi am început să dezbatem adevărul Sfintei Scripturi şi veridicitatea interpretării ei, spunând: "Sau nu scrie așa, sau nu este interpretat corect". Gândul acesta ne-a satisfăcut atât de mult incât suntem gata să întoarcem totul cu susu-n jos ca să îl susţinem.

Avem textele vechi ale Evangheliilor, care spun: Şi vor merge aceştia la osândă veşnică; avem şi traducerile Noului Testament, în toate stă scris: Păcătoşii vor merge la osânda veşnică. Aşadar, nu este nici o îndoială că acestea au fost cuvintele Domnului.
Citeste restul acestui articol »

Un articol foarte bun ce merită citit și înțeles.
Preluat [plagiat :)] de la Încotro, Doamne? (citiți și pagina Despre)
Alin, mulțumesc pentru acest link.

Vreme de mai mulţi ani, am scormonit internetul în căutare de noi şi noi materiale despre ce se întîmplă dincolo de aparenţe, mai precis despre subiecte precum planurile masonice de dominare a lumii, microcipuri şi alte asemenea. Niciodată nu mi-a fost, însă, mai frică să urmăresc asemenea subiecte ca acum, recent, cînd dintr-odată, am văzut că ceea ce uneori părea a fi doar o „teorie a conspiraţiei” s-a materializat în ţara noastră mult mai devreme decît s-ar fi aşteptat aproape oricine. Am început, ca mulţi dintre oameni, să mă gîndesc serios la cele ce se vor întîmpla poate chiar în timpul vieţii noastre. Sentimentul de frică şi chiar de panică a ajuns la apogeu cînd, deunăzi, m-am încumetat în sfîrşit să mă uit la cele două filme prezentate recent de Altermedia în care Katherine Albrecht, fondatoarea CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering) prezintă în amănunt o viziune suficient de clară şi completă a ceea ce ne aşteaptă pe toţi, începînd de la introducerea chipurilor RFID în obiecte şi pînă la însemnarea oamenilor cu numărul lui Antihrist. Am urmărit cele două filme cu mare atenţie, cu un sentiment de teamă manifestă, pînă la final cînd, închizînd pagina de internet respectivă şi apucîndu-mă să fac cu totul altceva, am observant un lucru mai mult decît ciudat. Cu toate că abia vizionasem un film care mă tulburase nespus, la cîteva zeci de secunde după aceea, mă simţeam atît de bine dispusă, de parcă tocmai aş fi văzut un film bun de comedie sau de aventuri.

Pentru moment, am rămas perplexă. Ani de zile mi-a fost frică de aceste subiecte, iar acum, dintr-odată, eram veselă şi parcă eliberată de povară. M-am întrebat care putea să fie cauza, iar gîndul m-a purtat imediat spre un şir de întîmplări din trecut.
Citeste restul acestui articol »

Am primit acest comentariu și am zis să răspund într-un post separat. Dar consider că ar fi bine să citiți mai întâi postul despre înșelările de la final confirmate de profeția Sfântului Efrem Sirul.

Cititoarea M:

Toate profetiile de pe site-urile ortodoxe ma inspaimanta. Nu vreau sa traiesc vremurile din urma, nu stiu ce sa fac.
Teama mi-e amplificata si de reactiile f. curajoase cel putin la nivel aparent, ale administratorilor si cititorilor acestor site-uri.
Nu e unul care sa spuna: Mie teama, nu stiu ce sa o fac atunci. Parca as fi singura fricoasa.

Am ajuns la concluzia ca daca nu ma va ajuta Dumnezeu o sa se aleaga praful.
Practic Dumnezeu cu mila!

Citeste restul acestui articol »

Primesc destule comentarii, toate pe același calapod:

Eu cred în sinea mea. Nu merg la Biserică și nu am treabă cu preoții că au jeepane și mult 'mălai' pe care sigur îl fură din donații. Etc... Tu ce zici?

Le citesc, mă întristez și ... le șterg. Sunt atât de înverșunați încât nu știu ce le poți spune să-i îndrepți. Pentru că ei nu au de fapt o problemă cu preoții ... dar folosesc această justificare (și vă spune asta un expert în justificări) pentru a evita Biserica și automat constrângerile vieții ce are ca țel moralitatea și trăirea creștină (am spus ca țel pentru că eu unul mai am mult până să treacă de la starea de țel la cea de obiectiv atins).

Am găsit acest text cu tâlc în Everghetinosul IV și am zis să-l pun aici, poate cineva ... cândva ... va trage vreo învățătură din el.
Citeste restul acestui articol »