Pustnicul Digital

(interviu realizat cu ieromonahul Savatie Baştovoi, preluat de la LaurențiuDumitru.ro)

Glasul Monahilor (revista Mănăstirii Petru-Vodă): Părinte Savatie, azi se vorbeşte mult despre "alinierea" Bisericii la mersul lumii, la cerinţele societăţii moderne. Aceasta include, pe lângă altele, mai întâi de toate recunoştinţa autenticităţii tuturor credinţelor şi chiar intrarea în comuniune de rugăciune cu reprezentaţii acestora. În acest sens, s-au făcut mişcări considerabile din partea anumitor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, ceea ce sfidează prevederile canonice şi dogmatice lăsate de Sfinţii Părinţi. În aceste condiţii, mulţi credincioşi se smintesc, îşi pierd orice încredere în ierarhi şi ajung chiar să-i nesocotească. Cum credeţi, ce atitudine trebuie să avem faţă de ierarhii Bisericii noastre?

Ieromonahul Savatie: Ne uităm la David care, fiind deja împărat peste Israel, era prigonit de Saul. Saul era îndrăcit, ne spune Scriptura, ieşise din ascultarea lui Dumnezeu şi pentru aceasta a fost pedepsit şi lepădat de Dumnezeu. În locul lui a fost uns David, deşi Saul continua să stea pe scaunul lui Israil. Scriptura ne spune ce fel de necazuri răbda David din partea lui Saul, cum îl prigonea prin munţi şi căuta ca să-l omoare. Odată tovarăşii lui David au zis: "Să-l omorâm pe Saul". David însă le-a răspuns: "Să nu-mi fie mie a ridica mâna asupra unsului Domnului". Iată, Saul era nebun, era îndrăcit, Dumnezeu Însuşi a mărturisit că l-a lepădat pe Saul şi l-a ales pe David în locul lui. David ştia toate acestea, şi totuşi a zis: "Să nu ridicăm mâna asupra unsului Domnului!". Ungerea este veche, de acum anulată, dar David nu a nesocotit-o. Aşa şi noi - să ne temem a ridica mâna asupra unşilor Domnului. "Nu ridicaţi mâna asupra unşilor mei şi împotriva proorocilor mei nu vicleniţi!", zice Domnul prin gura lui David. Dumnezeu i-a ales. Oare Dumnezeu nu poate să le dea într-o noapte aşa o boală ca să nu se mai scoale nimeni a doua zi? Oare noi suntem cei care trebuie să-i judecăm? Dacă Dumnezeu îi lasă, oare noi suntem mai mari? Numai dacă ne va întreba cineva, să spunem: "Eu aşa cred", să mărturisim credinţa dreaptă, nu cum spun ei, ca să nu fie sminteală în Biserică, dar, pe cât se poate, să nu-i atingem pe episcopi. Cred că a venit vremea când va trebui să tăcem despre multe lucruri, chiar şi despre apucăturile eretice ale unor episcopi, numai ca să nu pierdem Biserica.

Aşa văd eu că a mers Biserica şi aceasta cred că este duhul smereniei şi al păcii, mai ales la vremea noastră, când toate sunt aşa de încurcate. Să nu facem sminteli şi să nu îndemnăm la răzvrătire, că şi aşa sunt răzvrătiţi. Acum e vremea răzvrătirii, când toţi îşi fac adunări, cluburi, mişcări şi pun moda lor în Biserică: "Că aşa, că aşa"? Nu trebuie să facem asta. Ai auzit o sminteală, ia şi o dezminte: "Nu-i aşa, frate!". Chiar dacă ai văzut tu cu ochii tăi, să nu o povesteşti, să nu o crezi. Dracul poate să arate multe lucruri care nu sunt. Binele trebuie să-l credem, dar răul - ce motive avem? Nici nu ne trebuie. Să ne rugăm! Să biruim răul cu binele - iaca pacea lui Hristos. Hristos a tăcut. Cine era mai sfânt, mai curat? Cine era arhiereu adevărat? Şi vine un arhiereu din legea cea veche, lucrul mâinilor Lui, şi-L loveşte peste obraz. Cum zice la un tropar: "Mâna cea de lut, pe care Tu ai zidit-o, Te loveşte azi peste obraz". Şi Dumnezeu a toate - tace. Arhiereul cel adevărat! Oare noi nu vom tăcea? Să nu încercăm să fim mai sfinţi decât Sfântul Sfinţilor, că noi de la Dânsul am luat sfinţenie, nu de la noi. Altminteri o să pierdem Biserica. Şi Pavel când a mustrat din neştiinţă pe un arhiereu de lege veche, numindu-l "perete văruit", îndată şi-a cerut iertare, aducând cuvintele Scripturii, că "pe mai marii poporului tău să nu-i vorbeşti de rău".
Citeste restul acestui articol »

Am primit de la ROrtodox următorul comentariu pe care l-am pus ca postare pentru că este foarte interesant și se aplică problemelor din zilele noastre despre lepădarea involuntaro-permanentă prin actele cu CIP propovăduită de unii. Comentariul începe astfel:

Mai off-topic .. despre "simpla" vânzare a sufletului "iremediabilă" prin actele cu cip.

Din viața Sfântului Vasile cel Mare:

Eladie, fostul ucenic al marelui Vasile, însuși văzător și urmaș al minunilor lui la moștenirea scaunului său, bărbat îmbunătățit și sfânt, a spus un lucru nemincinos ca acesta:

Un boier drept-credincios, anume Proterie, cercetînd Locurile Sfinte, a gîndit să dea pe fiica sa într-una din mănăstiri, să slujească lui Dumnezeu. Dar diavolul, care de la început urăște binele, a împins pe o slugă a lui Proterie spre dorirea fiicei stăpânului său. Văzând sluga că acest lucru este greu, spre care nici nu îndrăznea, simțindu-se nevrednic, a mers la un vrăjitor care locuia în acea cetate, căruia i-a spus toată dorința sa, și i-a făgăduit să-i dea mult aur dacă va face cu farmecele sale să ia de soție pe fiica stăpânului său.
Citeste restul acestui articol »

• «Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător... şi destoinic să judece simţirile şi cugetările inimii» (Evr. 4, 12)
• «Nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care... va vădi sfaturile inimilor» (I Cor. 4, 5)
• «Şi Domnul... va răsplăti omului după lucrurile lui şi lucrurilor oamenilor după gândurile lor» (Sirah 35, 22)

Citeste restul acestui articol »

Citiți online mai jos sau descărcați documentul PDF de aici:

Introducere

Apologeticum flutură un citat de efect preluat din pr.Paisie care sună astfel:

A venit lepădarea [lipsește "de credință"] şi rămâne ca acum să vină fiul pierzării.

Dar dacă cercetăm puțin Sfânta Scriptură și pe Sfinții Părinți gasim atât citatul original cât și tâlcuirea:

II Tesaloniceni 2:3-4: Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.

Citeste restul acestui articol »

Citiți online mai jos sau descărcați documentul PDF de aici:

Text-ul integral este disponibil mai jos.
Citeste restul acestui articol »

Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca să vă întăresc credinţa în veşnicia raiului şi să vă liniştesc sufletul. Problema care vă macină este următoarea:

Cum este cu putinţă ca iadul şi chinurile sale să fie veşnice? Aşa ceva nu se poate. Este contrar bunătăţii lui Dumnezeu.

Înainte de orice, vedeţi dacă ştiţi faptul că acest adevăr a fost revelat de Dumnezeu. Dacă nu ştiţi, citiţi aceste cuvinte, care sunt categorice şi nu lasă loc de interpretare: "Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veșnică" (Matei 25, 46). Aşadar, este foarte clar: iadul este veşnic.

Lucrul acesta a fost spus de Domnul, Care pentru noi, oamenii, a luat trup omenesc, a suferit patimi înfricoşătoare, a murit, a înviat, S-a înălţat la ceruri şi a șezut de-a dreapta Tatălui, de unde Se interesează de mântuirea fiecărui om în parte.

De vreme ce aceste cuvinte au fost rostite de Cel Care a suferit atât pentru mintuirea noastră şi pe Care nu-L interesează nimic altceva mai mult decât să dobândim viaţa veşnică, ele trebuie să fie adevărate. Mi se pare că această concluzie la care am ajuns nu poate fi pusă la îndoială. Dar noi, cu mintea noastră slabă, ce am făcut? Ne-am lăsat ispitiţi şi am început să dezbatem adevărul Sfintei Scripturi şi veridicitatea interpretării ei, spunând: "Sau nu scrie așa, sau nu este interpretat corect". Gândul acesta ne-a satisfăcut atât de mult incât suntem gata să întoarcem totul cu susu-n jos ca să îl susţinem.

Avem textele vechi ale Evangheliilor, care spun: Şi vor merge aceştia la osândă veşnică; avem şi traducerile Noului Testament, în toate stă scris: Păcătoşii vor merge la osânda veşnică. Aşadar, nu este nici o îndoială că acestea au fost cuvintele Domnului.
Citeste restul acestui articol »

SĂ NU DUCI PE ALTUL ÎN PĂCAT!

Păzeşte-te de păcat şi nu fi altora pricină de păcat! Nu te vei mântui, dacă doar cauţi să te mântuieşti pe tine, în vreme ce alţii cad în prăpastie din pricina ta.

Se povesteşte despre împăratul Avenir, mare prigonitor al Creştinilor, cum a mers odată la vânătoare prin munţi şi a dat acolo peste doi monahi Creştini. Monahii, văzându-l şi recunoscându-l pe împăratul prigonitor, au luat-o la goană. Dar ostaşii împăratului i-au prins şi i-au dus înaintea împăratului. După o convorbire îndelungată, împăratul le-a pus următoarea întrebare:

- Dacă voi, ca nişte Creştini ce sânteţi, nu vă temeţi de moarte, după cum o mărturisiţi voi, atunci pentru ce aţi fugit?
- Nu am fugit, răspunseră monahii, de frică pentru moartea noastră (trupească), ci de frică să nu fim pricina morţii tale (duhovniceşti).
Citeste restul acestui articol »

Pregătesc un post despre CIP-uri și toată isteria (suspectă) lansată de frații (cam dezbinatori) de la Apologeticum și public niște materiale ajutătoare (pe care le voi menționa în acel post), acesta fiind unul dintre ele. Ca să fim clari de la început, pentru cei pe care îi interesează părerea mea:
NU SUNT DE ACORD CU EI ȘI VOI ARGUMENTA.

Citiți online mai jos sau descărcați documentul PDF de aici:

Doamne ajută-ne și înțelepțește-ne!
Citeste restul acestui articol »

Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt "multi chemati si putini alesi" si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocsi.

Cititi textul urmator cu atentie ... sunt raspunsuri convingatoare pentru multe intrebari pe care le aveam si eu.

Continutul Scrisorii

Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: "De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?" a devenit o intrebare obisnuita astazi. "Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte - pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!"

Citeste restul acestui articol »

Am găsit aceasta superbă epistolă trimisă de Sfântul Serafim de Virița unui fiu duhovnicesc, episcop, care era într-o închisoare sovietică. Mergând pe fir am ajuns si pe acest blog unde am găsit tot conținutul. Nu știu ce să spun. Emoționant până la lacrimi, adevărat până peste putiința de înțelegere; cred că mai jos veți găsi poate ce mai compactă dar și cuprinzătoare lecție de trăire creștină, rugăciune și smerenie pe care o veți citi vreodată.

Sfântul Serafim de Viriţa (1866-1949), prăznuit la 21 martie, este unul dintre cei aproximativ 1.200 de sfinţi pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei, fiind unul dintre sfinţii ruşi cei mai iubiţi.

Din cuvintele Cuviosului Stareţ:

• Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere.
• Rugăciunea îngrădeşte si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Şi mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiaţi. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere.
• Numaidecat sa te rogi pentru vrajmași, caci dacă nu te rogi e ca și cum ai turna gaz pe foc și flacara se mărește din ce în ce mai mult. Totdeauna și pentru toate, chiar și pentru necazuri, mulțumește-I Domnului și Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Citeste restul acestui articol »

Redam mai jos vedenia profetica a Sf. Ioan de Kronstadt asupra cumplitelor vremuri ce aveau sa se abata asupra Rusiei si asupra lucrarii tainei faradelegii, in care l-a avut ca insotitor si indrumator pe alt sfant urias: Sf. Serafim de Sarov, deja plecat la Domnul atunci:

Descoperire cereasca aratata în vis:

Eu, mult pacatosul Ioan din Kronstadt, scriu aceasta descoperire cereasca vazuta de mine si va spun adevarul, tot ce-am auzit si am vazut într-o vedenie ce mi s-a aratat într-o noapte de ianuarie, în 1901.

Ma înfior de cele vazute, când ma gândesc ce va fi cu lumea cea pacatoasa. Mânia lui Dumnezeu ne va lovi în curând, pe neasteptate, pentru ticalosia noastra. Scriu si-mi tremura mâinile, si lacrimile-mi curg pe obraz. Doamne, da-mi tarie si putere, da-mi adevarul Tau si vointa Ta de la început pâna la sfârsit, ca sa descriu tot ce-am vazut!
Citeste restul acestui articol »

Se poate spune că aceste rele Îi scapă lui Dumnezeu şi nu sunt supuse stăpânirii providenţei Sale? Cu siguranţă, nu. Acestor răutăţi pe care nu le-a vrut, Dumnezeu le impune limite şi le face să servească binelui real al oamenilor, dând ajutorul harului Său pe măsura intensităţii încercării. Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor: Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi. Ci o dată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda (I Corinteni 10:13).

Şi, cel puţin după o variantă a textului versetului 28 din capitolul 8 al Epistolei către Romani: Ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Numai în acest sens suferinţa şi încercările care ni se întâmplă pot fi considerate ca venind de la Dumnezeu, fiind trimise de El şi trebuie acceptate cu o deschidere încrezătoare. Îngăduite de Dumnezeu, măsurate de El cu puterile pe care ni le dă, şi rânduite spre binele nostru, ele nu mai sunt, după expresia Sfântului loan Gură de Aur, rele adevărate; nu sunt mai rele decât leacurile amare pe care ni le poate administra doctorul. Nu există alt rău adevărat decât păcatul pe care îl săvârşim.
Citeste restul acestui articol »

În convorbirile sale, Staretul Nectarie nu o dată a prevestit timpurile grele care aveau să vină curând, pregatindu-si fiii duhovnicesti pentru încercarile viitoare. Cu mult timp înainte de revolutie, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea sa fie. Odată, Parintele Nectarie i-a destăinuit lui Serghie Nilus că cineva dintre călugari (nu el însuși) a avut un vis deosebit. Era ca și cum mergea spre Ușile Împărățești, iar acolo i se arată imaginea fiarei apocaliptice. Monstrul si-a schimbat de trei ori înfațisarea, ramânând însă aceeași fiară.

Chiar dupa revoluție, Starețul Nectarie a povestit această vedenie, pe care o avusese un monah cu mult timp înainte de răzmeriță. Sezând în pridvorul chiliei sale el a vazut deodată ca totul a dispărut: și casele, și copacii si în locul lor, până la cer, șiruri de sfinți; iar între rândul de sus și cer rămăsese un spațiu foarte mic. Si monahului i s-a descoperit că atunci când acest spatiu se va umple va veni sfârșitul lumii. „Iar spațiul era deja foarte mic”, a spus Starețul.
Citeste restul acestui articol »

Fericit este sufletul care şi-a dat seama că este pe deplin nevrednic de Dumnezeu, care s-a judecat ca ticălos şi păcătos! Un astfel de suflet se află pe calea mântuirii; în el nu mai este amăgirea de sine. Să nu căutăm îndulcire sau vedenii, căci suntem păcătoşi, nevrednici de bucurii şi vederi duhovniceşti, incapabili de ele din pricina omului vechi care vieţuieşte în noi.

Şi când vom cunoaşte starea noastră căzută, să stăm cu duhul înaintea Domnului Iisus Hristos, ca oarecând ceata leproşilor, orbilor, surzilor, şchiopilor, slăbănogilor, demonizaţilor. Şi să strigăm, cu plâns puternic şi lacrimi izvorâte din sărăcia duhului nostru, din străpungerea inimii pentru păcătoşenia noastră. Şi strigătul nostru din rărunchi, pentru care nu găsim cuvinte pe măsură, să se înveşmânteze în rugăciunea cu puţine cuvinte, dar plină de minunat folos: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul".

Sfântul Ignatie Briancianinov — Iubirea frumuseții dumnezeiești în scrierile părinților filocalici

Lațul se strânge și cine nu are ochi să vadă ... are mari probleme. Lumea se schimbă și, indiferent dacă se încheie sau nu, pentru noi creștinii va deveni de nelocuit. Voi încerca aici să vin cu niște avertismente pentru cei ce vor prinde vremurile grele ce sunt prea aproape. De mult vroiam să scriu acest post și acum a venit momentul. Să citim mai întâi aceste două comentarii de la Razbointrucuvânt: comentariu și răspuns.

Există răpirea Biblică?

Primul pas este să vedem referința Biblică:

Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi, după aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul. [I Tesaloniceni 4:17]

Citeste restul acestui articol »