Pustnicul Digital

(interviu realizat cu ieromonahul Savatie Baştovoi, preluat de la LaurențiuDumitru.ro)

Glasul Monahilor (revista Mănăstirii Petru-Vodă): Părinte Savatie, azi se vorbeşte mult despre "alinierea" Bisericii la mersul lumii, la cerinţele societăţii moderne. Aceasta include, pe lângă altele, mai întâi de toate recunoştinţa autenticităţii tuturor credinţelor şi chiar intrarea în comuniune de rugăciune cu reprezentaţii acestora. În acest sens, s-au făcut mişcări considerabile din partea anumitor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, ceea ce sfidează prevederile canonice şi dogmatice lăsate de Sfinţii Părinţi. În aceste condiţii, mulţi credincioşi se smintesc, îşi pierd orice încredere în ierarhi şi ajung chiar să-i nesocotească. Cum credeţi, ce atitudine trebuie să avem faţă de ierarhii Bisericii noastre?

Ieromonahul Savatie: Ne uităm la David care, fiind deja împărat peste Israel, era prigonit de Saul. Saul era îndrăcit, ne spune Scriptura, ieşise din ascultarea lui Dumnezeu şi pentru aceasta a fost pedepsit şi lepădat de Dumnezeu. În locul lui a fost uns David, deşi Saul continua să stea pe scaunul lui Israil. Scriptura ne spune ce fel de necazuri răbda David din partea lui Saul, cum îl prigonea prin munţi şi căuta ca să-l omoare. Odată tovarăşii lui David au zis: "Să-l omorâm pe Saul". David însă le-a răspuns: "Să nu-mi fie mie a ridica mâna asupra unsului Domnului". Iată, Saul era nebun, era îndrăcit, Dumnezeu Însuşi a mărturisit că l-a lepădat pe Saul şi l-a ales pe David în locul lui. David ştia toate acestea, şi totuşi a zis: "Să nu ridicăm mâna asupra unsului Domnului!". Ungerea este veche, de acum anulată, dar David nu a nesocotit-o. Aşa şi noi - să ne temem a ridica mâna asupra unşilor Domnului. "Nu ridicaţi mâna asupra unşilor mei şi împotriva proorocilor mei nu vicleniţi!", zice Domnul prin gura lui David. Dumnezeu i-a ales. Oare Dumnezeu nu poate să le dea într-o noapte aşa o boală ca să nu se mai scoale nimeni a doua zi? Oare noi suntem cei care trebuie să-i judecăm? Dacă Dumnezeu îi lasă, oare noi suntem mai mari? Numai dacă ne va întreba cineva, să spunem: "Eu aşa cred", să mărturisim credinţa dreaptă, nu cum spun ei, ca să nu fie sminteală în Biserică, dar, pe cât se poate, să nu-i atingem pe episcopi. Cred că a venit vremea când va trebui să tăcem despre multe lucruri, chiar şi despre apucăturile eretice ale unor episcopi, numai ca să nu pierdem Biserica.

Aşa văd eu că a mers Biserica şi aceasta cred că este duhul smereniei şi al păcii, mai ales la vremea noastră, când toate sunt aşa de încurcate. Să nu facem sminteli şi să nu îndemnăm la răzvrătire, că şi aşa sunt răzvrătiţi. Acum e vremea răzvrătirii, când toţi îşi fac adunări, cluburi, mişcări şi pun moda lor în Biserică: "Că aşa, că aşa"? Nu trebuie să facem asta. Ai auzit o sminteală, ia şi o dezminte: "Nu-i aşa, frate!". Chiar dacă ai văzut tu cu ochii tăi, să nu o povesteşti, să nu o crezi. Dracul poate să arate multe lucruri care nu sunt. Binele trebuie să-l credem, dar răul - ce motive avem? Nici nu ne trebuie. Să ne rugăm! Să biruim răul cu binele - iaca pacea lui Hristos. Hristos a tăcut. Cine era mai sfânt, mai curat? Cine era arhiereu adevărat? Şi vine un arhiereu din legea cea veche, lucrul mâinilor Lui, şi-L loveşte peste obraz. Cum zice la un tropar: "Mâna cea de lut, pe care Tu ai zidit-o, Te loveşte azi peste obraz". Şi Dumnezeu a toate - tace. Arhiereul cel adevărat! Oare noi nu vom tăcea? Să nu încercăm să fim mai sfinţi decât Sfântul Sfinţilor, că noi de la Dânsul am luat sfinţenie, nu de la noi. Altminteri o să pierdem Biserica. Şi Pavel când a mustrat din neştiinţă pe un arhiereu de lege veche, numindu-l "perete văruit", îndată şi-a cerut iertare, aducând cuvintele Scripturii, că "pe mai marii poporului tău să nu-i vorbeşti de rău".
Citeste restul acestui articol »

• «Cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător... şi destoinic să judece simţirile şi cugetările inimii» (Evr. 4, 12)
• «Nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care... va vădi sfaturile inimilor» (I Cor. 4, 5)
• «Şi Domnul... va răsplăti omului după lucrurile lui şi lucrurilor oamenilor după gândurile lor» (Sirah 35, 22)

Citeste restul acestui articol »

Citiți online mai jos sau descărcați documentul PDF de aici:

Citiți online mai jos sau descărcați documentul PDF de aici:

Text-ul integral este disponibil mai jos.
Citeste restul acestui articol »

Apreciez enorm la Cuviosul Serafim Rose că nu spune despre o mulțime de chesti oculte ceva de genul: sunt prostii, falsuri. El spune simplu: sunt reale, drăcești. A doua abordare este mult mai eficace pentru ... să spunem ... cineva care privește un lac roșu. Nu îi spui că nu e roșu fiindcă îl vede ... dar îi spui adevărul, e roșu dar e sânge.

Am fost mult timp interesat de decorporalizare dar sfânta frică sădită în mine de Dumnezeu și chiar și sfânta lene m-au ținut departe de realizări deși teoretic eram total la curent cu tehnicile. Practica necesita mult timp, stăteai mult timp întins încercând să-ți cureți mintea de gânduri ca apoi să mai aștepți un timp se întâmple. Să-ți cureți mintea de gânduri era complicat rău de tot înainte dar aveam niște aparte cu frecvențe ce avuseseră niscaiva rezultate (nu ca acestea deși le-am testat și pe ele).

Cel mai departe am ajuns pe marginea stării de transă. Stateam întins, aveam vreo 10 minute fără gânduri și la un momentdat am simțit că mă balansam. Corpul era fix dar eu mă balansam fiind întins în pat. Automat, bazat pe lecturile precedente, mi-am dat seama că se apropie și a intrat sfânta frică în mine și m-am lăsat de tot. Și slavă Domnului ... că bine mi-a făcut. Mulți spunea că acolo poți să ajungi față în față cu temerile tale și nu eram deloc pregătit pentru așa ceva având o minte ... cum multe reziduuri pe care nu-ți dorești să le întâlnești. Dar e mai rău fiindcă acolo dai de draci, care sunt mai de temut decât temerile ce tot ei ți le insuflă. Există și riscul morții în timpul ieșirii.

Cei ce sunteți tentați de astfel de experiențe citiți mai jos o analiză clară și pentru un necreștin. Conține și o descriere excelentă a diavolului pe care am subliniat-o clar.

Fragment din cartea «Sufletul după moarte» a Cuviosului Serafim Rose

Cercetătorii experienţelor trăite „după moarte” din zilele noastre, se îndreaptă aproape în întregime către desluşirea acestora, către acel fel de literatură care pretinde că se bizuie pe experienţa trăită în „afara trupului”: literatura ocultă de veacuri, din Cărţile morţilor, egipteană şi tibetană, până la iniţiatorii şi maeştrii oculţi din zilele noastre. Pe de altă parte, nici măcar unul dintre aceşti cercetători nu dau atenţie învăţăturii creştine despre viaţa de după moarte sau izvoarelor scripturistice ori patristice pe care se bazează.
Citeste restul acestui articol »

Pregătesc un post despre CIP-uri și toată isteria (suspectă) lansată de frații (cam dezbinatori) de la Apologeticum și public niște materiale ajutătoare (pe care le voi menționa în acel post), acesta fiind unul dintre ele. Ca să fim clari de la început, pentru cei pe care îi interesează părerea mea:
NU SUNT DE ACORD CU EI ȘI VOI ARGUMENTA.

Citiți acum ce spunea Cuviosul Paisie Aghioritul despre actele cu CIP și trageți propriile concluzii... dar păstrați clară în minte expresia:

[...] Cartela, buletinul electronic, "înainte mergătoare ale pecetluirii", [...]

Citeste restul acestui articol »

Înainte de a începe lectura ... pregătiți-vă sufletește. Mintea mea este total incoerentă sărind ușor de pe Everest în Groapa Marianelor, dând o plimbare pe cămpie apoi în spațiu, amețind pe cei cu o gândire sănătoasă. Și mai toate cele scrise aici sunt de la mine deci nesigure. Ați fost avertizați.

Diavolul nu stă degeaba și un gând recurent își face loc:

Nu era mă mai bine dacă rămâneai în ignoranța ta? Nu renunțai la câteva chestii, nu îți dădeai seama că mai tot ce faci și gândești este păcat, nu te stresai ... îți trăiai viața liniștit. Etc... (înțelegeți ideea)

Dar nu eram ignorant!

Nu! Credeam în Dumnezeu deși Mântuitorul Iisus Hristos era pentru mine ... nu știu ce să spun fiindcă, de fapt, nu prea era. Era o amintire vagă a unei credințe bisericești în care oamenii erau controlați și păcăliți de interese materiale. Eram new-age-ist: eram cu reîncarnarea, karma, paranormalul, potențialul latent mental, extratereștrii, intratereștrii, fantome, dimensiuni multiple, existențe paralele, decorporalizare, călătorii astrale, ghizi spirituali, kundalini, biblioteca akasha, shambala, atlantida, cristale, hipnoză, autohipnoză, ... și multe, multe altele ... deși, slavă Domnului, nu le-am aprofundat niciodată destul la nivel practic.

Mă rugam destul de des dar nicicând nu mi-am cerut iertare în vreo rugăciune până la revenire. Nu dădeam în cap nimănui, nu furam, nu mințeam pentru a face rău material altora, ... repectam regulile binelui lumesc (nu afecta negativ pe alții nici fizic, nici material ... deși psihic nu aveam nici o reținere).
Citeste restul acestui articol »

Poltergeist înseamnă «fantomă zgomotoasă» ce are mereu cu manifestări violente și destructive. Acest demon băntuie case și se asigură că le face de nelocuit și viețile celor ce locuiesc acolo de netrăit. Prezența sa, prin voia Domnului, se datorează păcătoșeniei celor cărora li se întâmplă sau chiar a locuitorilor din zonă și are ca scop tragerea unui semnal de alarmă pentru îndreptarea lor.

Copil de 10 ani, cu puteri supranaturale! Localnicii: E diavolul!

În Maramureș este destul de populară biserica Greco-Catolică (uniații), un joc de cuvinte care îi face pe cei slabi la știință să credă că are vreo legătură cu Grecia (am o bunică). Deci ... atitudinea preotului din video nu mă miră (dacă e Ortodox mă îngrozește) fiindcă el vrea să cheme organe specializate în loc să facă slujbe acolo...

Numărul acestor întâmplări prezentat pe Discovery este uriaș, în special în Marea Britanie, un popor și o țară cu un trecut cel puțin sângeros. Din lipsa credinței înrâurirea diavolului crește și se ajunge chiar la astfel de manifestări.

Întâmplările de la Babini

În satul Babini din regiunea Xiromer, nişte întâmplări petrecute în anul 1983 i-au cutremurat pe toţi grecii. Au fost arătate la televizor, spuse la radio, scrise în ziare:

În casa lui Ilie Todu, care locuia la Babini cu soţia, mama şi fiul său de opt ani, Stathis, într-o zi au început să se întâmple multe lucruri ciudate. Din acoperiş se auzeau gemete înfricoşătoare. Pe podea cădeau pietre din tavan, fără ca acesta să se găurească. Luminile din casă se aprindeau şi se stingeau singure. Diferite obiecte, precum cratiţele, papucii etc. se ridicau în aer şi cădeau pe gazde ori se stivuiau în vreun colţ al casei. Animalele, legate în curte, erau dezlegate de o putere nevăzută.

Citeste restul acestui articol »

Am pus cândva aici scrisoarea Sfântului Ignatie Briancianinov despre mântuirea ereticilor. Am găsit acum această excelentă adăugire la acea scrisoare:

Odată a venit la el un turc ce i-a spus că stăpânul său, care era cadiu, adică judecător, voia să vorbească cu el. Părintele Ieronim s-a temut ca nu cumva acest lucru sa fie pricină de ispită, așa că s-a dus la cadiu cu strângere de inimă, dar acesta l-a primit cu mult respect și a început să-i vorbească deschis:

— Părinte, eu sunt judecător musulman. Zece la sută din banii pe care-i câștig îi dau săracilor, dăruiesc zestre văduvelor și am grijă de orfani. Atunci când judec, încerc să fiu drept și nu părtinesc pe nimeni, oricât de mare funcție ar avea el. Toate acestea nu sunt, oare, de ajuns pentru a câștiga paradisul despre care vorbiți voi, creștinii?
Citeste restul acestui articol »

Cuviosul Paisie Aghioritul (citiți aici mai multe) ne prezintă în cartea Părinți Aghioriți, Flori din Grădina Maicii Domnului (citiți online) (pg. 12-13 în carte) adevărate exemple de trăire creștină, simplă dar intensă. În lumea în care noi trăim e foarte greu să-ți păstrezi inocența (sărăcia duhului) cuviosului despre care se vorbește mai jos.

La acelaşi schit, puţin mai sus de această chilie, se afla chilia ”Sfintii Apostoli”, unde locuiesc acum doi părinţi, care sunt şi fraţi după trup. În obştea aceasta era şi bătranul Pahomie, pe a cărui faţă era zugrăvită sfinţenia. Bătranelul acesta era foarte simplu şi cu desăvârşire fără carte, dar plin de daruri duhovniceşti.
Citeste restul acestui articol »

O predică a Părintelui Sofian Boghiu la Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil în care ni se arată clar rolul celor doi îngeri pe care îi avem cu noi, unul bun și unul rău. Unul pentru mântuire și altul pentru osândă. Cei ce își imaginează că ceva pe lumea asta sau cealaltă îi scapă lui Dumnezeu trebuie să citească această predică si ar trebui să conștientizeze teribila hulă a acestei afirmații. Tăgăduind Atotputernicia și Atotștiința lui Dumnezeu ... suntem mai răi ca cei ce îl neagă per total.

Țineți minte. Când Lucifer a căzut ... Dumnezeu nu l-a întrebat ce părere are despre El și l-a decăzut din drepturi cănd Lucifer a recunoscut că ar vrea să-I fie cel puțin egal. Pur și simplu a știut. Să presupunem prin absurd (Doamne Iartă-mă!) că Dumnezeu nu știe direct ceea ce găndim. Dar avem un înger păzitor care știe tot ce facem ... Dumnezeu știe tot ce știe Îngerul ... voila!

Predica Părintelui Sofian:

Frati crestini,

Vreau sa va spun doua-trei lucruri despre acesti sfinti arhangheli, despre cerul care este plin de arhangheli si de ingeri.

Cei doi arhangheli, Mihail si Gavriil, de-a lungul istoriei neamului omenesc, s-au aratat de multe ori in viata oamenilor. Sfantul arhanghel Mihail: prima data cand se stie despre el, era momentul infatisat din aceasta icoana, adica atunci cand puterile raului, acelui Lucifer care a fost ingerul luminii, mai marele ingerilor din ceruri, i-a venit un gand vrajmas in inima lui, un gand trufas: sa se inalte, sa-si puna scaunul mai presus de scaunul lui Dumnezeu. Ce gand viclean si rau! Si in clipa aceea s-a prabusit.

Si a aparut Sfantul arhanghel Mihail care a strigat din inaltimile cerului: “Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!” - cuvinte rostite in mijlocul Sfintei Liturghii. El striga aici, in centrul acestei icoane si in jurul lui sunt cetele celorlalti arhangheli.
Citeste restul acestui articol »

După ce m-am întors la credința ortodoxă din rătăcirile mele new-age-iste am început să verific dacă sunt în conformitate cu minima necesitate pentru mântuire: Botezul. Și, ca un șoc, am aflat că, deși eram botezat într-o Biserică Ortodoxă din Seini (MM), am fost botezat prin stropire, nu scufundare. După ce am citit puțin pe net și am aflat părerile celor cu tipic - tipic și la inimă nimic, m-am panicat. Reieșea că sunt sortit ghenei, fiindcă dacă nu ești scufundat ... ești damnat.

Așa că la prima Spovedanie, panicat, am întrebat pe Duhovnic dacă este valabil botezul meu. Mi-a spus că da (deși nu a intrat în detalii) și m-am liniștit. La puțin timp am ajuns la concluzia că toată familia era 'stropită'. Panică! Eu unul eram liniștit dar, după îndoctrinarea online, s-au panicat ei. Și așa că am făcut o nefăcută si am întrebat iar pe parintele Duhovnic. Și mi-a dat o explicație detaliată prin care îmi explica un lucru simplu:

Spovedania este un al doilea botez iar Iconomia Ortodoxă permite chiar botezul în numele Sfintei Treimi (eterodox) făcut 'de mântuială' (zic eu).

Această explicație a fost total lămuritoare, și, prin minunata Sa lucrare, Domnul avea să-mi scoată în cale mai multe detalii despre botez pe care vi le aduc la cunoștiință pentru liniștea voastră, a ceror botezați de mântuială (ce joc de cuvinte imbecil).
Citeste restul acestui articol »

Se poate spune că aceste rele Îi scapă lui Dumnezeu şi nu sunt supuse stăpânirii providenţei Sale? Cu siguranţă, nu. Acestor răutăţi pe care nu le-a vrut, Dumnezeu le impune limite şi le face să servească binelui real al oamenilor, dând ajutorul harului Său pe măsura intensităţii încercării. Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor: Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi. Ci o dată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda (I Corinteni 10:13).

Şi, cel puţin după o variantă a textului versetului 28 din capitolul 8 al Epistolei către Romani: Ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Numai în acest sens suferinţa şi încercările care ni se întâmplă pot fi considerate ca venind de la Dumnezeu, fiind trimise de El şi trebuie acceptate cu o deschidere încrezătoare. Îngăduite de Dumnezeu, măsurate de El cu puterile pe care ni le dă, şi rânduite spre binele nostru, ele nu mai sunt, după expresia Sfântului loan Gură de Aur, rele adevărate; nu sunt mai rele decât leacurile amare pe care ni le poate administra doctorul. Nu există alt rău adevărat decât păcatul pe care îl săvârşim.
Citeste restul acestui articol »

Pentru a ajunge la săvârşirea păcatului, este un drum în 12 trepte, prin care ajunge omul să facă păcatul.

1. nu facem fapta bună
2. facem fapta bună cu un scop rău
3. atacul gândului simplu (momeala) al păcatului (Ce frumoasă-i femeia cutare! Ce bună ar fi băutura, aurul acela!)
4. însoţirea cu gândul păcatului (”Dacă ai face?” zice diavolul)
5. lupta păna la moarte, te lupţi între da şi nu
6. învoirea (Da, am să- l fac, ce plăcut este ce desfătare, ce frumos.)
7. păcatul cu mintea (îl vezi păcatul, vezi cum curveşti şi simţi plăcerea, vezi beţia, vezi aurul este în mâna ta), imaginaţia - podul dracilor
8. căderea cu lucrul (Curveşti cu fapta, bei, furi, omori)
9. obiceiul păcatului (te obişnuieşti cu el, este plăcut şi uşor de făcut, dracul ti-l oferă la preţ de nimic)
10. deprinderea păcatului (Devine a doua natură păcatul, este treapta cea mai grea, se pare că nu vei putea trăi fără acest păcat, îl faci foarte des)
11. deznădejdca (”Vezi ce ai făcut - zice diavolul - acum iadul este al tău, vezi ce om de nimic eşti, mai rău ca animalele, ce rost are să mai trăieşti?”)
12. sinuciderea (te omori singur - aceasta este calea sigură a iadului!)

Pentru a evita căderea de la prima treaptă, trebuie să facem bine şi să-L punem pe Iisus Hristos mereu înaintea ochilor, că de nu, apoi ne pun dracii urâţeniile lor.

Pelerinul român

Lațul se strânge și cine nu are ochi să vadă ... are mari probleme. Lumea se schimbă și, indiferent dacă se încheie sau nu, pentru noi creștinii va deveni de nelocuit. Voi încerca aici să vin cu niște avertismente pentru cei ce vor prinde vremurile grele ce sunt prea aproape. De mult vroiam să scriu acest post și acum a venit momentul. Să citim mai întâi aceste două comentarii de la Razbointrucuvânt: comentariu și răspuns.

Există răpirea Biblică?

Primul pas este să vedem referința Biblică:

Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi, după aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul. [I Tesaloniceni 4:17]

Citeste restul acestui articol »