Iun 1, 2010 9
Un monah care și-a scos mama din iad cu milostenii și rugăciuni
Un monah ne-a povestit, zicând:
M-am dus odată la sfinţitul Teodorit, patriarhul Antiohiei, care, silindu-mă să stau şi să mănânc acolo, mi-a spus acestea:
— Cu puţine zile mai înainte a venit aici un străin nespălat, păros şi îmbrăcat cu haine de păr, pe care l-am poftit să şadă şi să mănânce cu noi. Când a venit şi a şezut lângă mine, am văzut că mânca cu mâna stângă, iar cea dreaptă o avea înfăşurată până la cot cu o bucată de rasă veche. Atunci am zis către el:
— Frate, pentru ce mănânci cu mâna stângă? Iar el mi-a zis: Iartă-mă, Preasfinţite Stăpâne, am o patimă şi pentru aceea nu pot.
Şi l-am silit mult să-mi spună pricina, dar n-am putut să-l înduplec. Atunci eu în glumă am apucat acea bucată veche de rasă şi dând-o la o parte am dezvelit mâna. Şi îndată a ieşit o mare putoare grea şi nesuferită. Iar eu, zice patriarhul, mirându-mă de aceasta, am început să silesc pe omul acela să-mi spună ce este acea minune. Iar el, suspinând tare, a început să-mi zică:
— Eu, Preasfinţite Stăpâne, am avut o mamă frumoasă, care a rămas văduvă de tânără, avându-mă copil numai pe mine. Şi fiindcă a murit bărbatul ei şi tatăl meu, s-a dat la beţii, la mâncări şi desfrânări, încât din desfrânare şi-a adunat nenumăraţi bani. Făcând acestea mulţi ani, a murit ticăloasa. Iar eu, venind în vârstă, mi-am venit şi în simţire şi mă gândeam ce să fac cu atâta bogăţie. Şi dorind să mă lepăd de lume şi de cele din lume, am hotărât în inima mea, zicând: "Să nu-mi fie mie, Stăpâne Doamne şi Dumnezeul meu, să opresc ceva din bogăţia cea necurată, ei toate le voi împărţi la săraci şi la biserici pentru sufletul cel ticălos al maicii mele".
Citeste restul acestui articol »
Comentarii recente