Când eram rătăcit era un moșuleț ce apărea in emisuni de profil și prezicea cutremure. Apărea, băga panica în populație cu visele sale, era vreun cutremur în cine știe ce colț al planetei și apoi reapărea să spună ca pe acela l-a prezis. Oamenii înnebuniți, toți îl urmărea, îl ascultau și îi sorbeau cu nesaț fiecare caracter din scurtele posturi de pe blog în care-și prezenta viziunile. Listele de comentarii kilometrice erau atât de urmărite și parcurse de oamenii panicați încât probabil ajungea să le știe pe de rost.
Din an în paști intram și eu și prin comentarii vedeam cum mulți (prea mulți) oameni petreceau nopțile în parc pe bănci de frica previziunilor acelui bătrânel. În timp a strâns mulți adepți, și-a descis un forum privat unde am impresia că îi taxează și îi ține ... de vreo doi ani ... într-o stare continuă de panică, de stres.
Eu, slavă Domnului, și când eram rătăcit aveam următoarea atitudine față de cutremur: Dacă vrea Dumnezeu, scap din orice iar dacă mi-a venit timpul ... mor și pe bancă în parc. Simplu. Dar isteria semănată între fanii acelui bătrânel i-a afectat pe oameni rău. Imaginați-vă nivelul de stres zilnic, somnul neliniștit și grija excesivă pentru propria viață ... se știe că cine ține prea tare la ea o va pierde. Dar ... adevărata repercursiune a 'profețiilor' sale era îndepărtarea totală a încrederii în Dumnezeu de la acei oameni.
Citeste restul acestui articol »
Pildă despre smerenie
Se spune că un frate citise la Faptele Apostolilor că omul trebuie să fie mort pentru lume şi nu înţelegea cuvântul acesta. Atunci, s-a dus la Sf. Antonie, şi l-a întrebat despre aceasta. Iar sfântul l-a trimis pe frate să se ducă în cimitir şi să laude morţii până seara, apoi să se întoarcă la chilia lui. Fratele făcând aşa, s-a întors, şi sfântul l-a trimis a doua zi să-i ocărască. Făcând şi aceasta s-a întors la chilie, iar sfântul i-a zis: E, fiule, când i-ai lăudat pe morţi, ţi-au răspuns? Nu. Dar când i-ai ocărât? Fratele şi de data aceasta i-a răspuns că nu. Ei, aşa să fii şi tu ca morţii. Când te laudă cineva să nu te înalţi cu mintea, şi când te ocăreşte să nu te tulburi. Atunci înseamnă că eşti mort lumii.
Citeste restul acestui articol »
Am văzut acest filmuleț la SACCSIV și am fost uimit cât de bine realizat este. Deși este produs de Catholic Heroes of The Faith (Eroii papistași ai credinței), se omite faptul că acțiunea se petrece în 203 deci ... sunt pre-schismă și cam Ortodocși, dar fie, dacă nu au cu ce se lăuda post-schismă...
Filmulețul, disponibil parțial pe YouTube, prezintă exact pașii prigoanei ce ne așteaptă:
- Opresiunea asupra creștinului și creștinismului (aș fi spus creștinului-Ortodox și Ortodoxiei dar noi suntem creștini, ei sunt papistași ... deci vine de la sine)
- Ispita lepădării (prin familie, libertate) și minimalizarea ei (cum face diavolul cu orice păcat, e mic ... fă-l - apoi începe - ești osândit, nu mai există iertare pentru tine) și alegerea
- Pedeapsa (martiriul) în caz de nelepădare (prin violență sau prin excluderea totală din societatea antihristului)
Este un filmuleț care, deși scurt (cât e disponibil mocca), te inspiră și te întărește. Țineți minte, nu este un film ecumenist. Este un film despre Sfinți Ortodocși (papistașii s-au rupt de Dreapta Credință) însușiți și promovați (destul de reușit) de papistași.
Citeste restul acestui articol »
M-am spovedit de două ori la viața mea oarecum creștină (approx. 8 luni). A doua a avut loc la 2 luni și puțin de la prima. Se împlineau iarăși 2 luni și urma a treia prezentare. Mă pregăteam psihic să merg la Spovedanie fiindcă începusem să primesc semnalele că este momentul să o fac.
Vă întrebați ce semnale?
E simplu. Avertizările pe care le primesc eu sunt pentru început furtuna gândurilor (marea gândurilor devine din ce în ce mai învolburată) și apoi încep să reapară și să se întețească gândurile de hulă. Nu din alea cu înjurături la adresa Domnului (am avut o dată un astfel de atac teribil exact în perioada pre-revenirii mele la Ortodoxie). De fiecare dată când mă concentrez mai mult la chestii de credință (rugăciune, citit, icoane) vine vrăjmașul și se uită așa prin amintirile mele (cele din subconștient) și îmi aruncă imagini în gând, imagini total nepotrivite cu starea pe care eu încerc să o dobândesc. Când citesc îmi trimite niște rime destul de reușite ... și astea sunt semnalele clare pentru mine că e momentul să mă spovedesc fiindcă vrăjmașul prinde din ce în ce mai multă putere și face din ce în ce mai mult tărăboi.
Citeste restul acestui articol »
Comentarii recente