Iun 5, 2010 3
Despre Harul din BOR și despre liniștea cea bună (true story)
M-am spovedit de două ori la viața mea oarecum creștină (approx. 8 luni). A doua a avut loc la 2 luni și puțin de la prima. Se împlineau iarăși 2 luni și urma a treia prezentare. Mă pregăteam psihic să merg la Spovedanie fiindcă începusem să primesc semnalele că este momentul să o fac.
Vă întrebați ce semnale?
E simplu. Avertizările pe care le primesc eu sunt pentru început furtuna gândurilor (marea gândurilor devine din ce în ce mai învolburată) și apoi încep să reapară și să se întețească gândurile de hulă. Nu din alea cu înjurături la adresa Domnului (am avut o dată un astfel de atac teribil exact în perioada pre-revenirii mele la Ortodoxie). De fiecare dată când mă concentrez mai mult la chestii de credință (rugăciune, citit, icoane) vine vrăjmașul și se uită așa prin amintirile mele (cele din subconștient) și îmi aruncă imagini în gând, imagini total nepotrivite cu starea pe care eu încerc să o dobândesc. Când citesc îmi trimite niște rime destul de reușite ... și astea sunt semnalele clare pentru mine că e momentul să mă spovedesc fiindcă vrăjmașul prinde din ce în ce mai multă putere și face din ce în ce mai mult tărăboi.
Citeste restul acestui articol »




Comentarii recente