Un prieten mi-a relatat următoarea întâmplare și ispita pe care a avut-o. Deși l-am privit cu vădit scepticism (și am și râs copios ca prostu')... totuși, se dovedește mai mult decât reală. La final voi comenta puțin. Până atunci să urmărim firul evenimentelor.
Întămplarea
Mă întâlnesc cu un amic și, cum stăteam la un pahar de vorbă, îmi spune (cu [PD] sunt intervențiile mele):
Frate, să-ți spun ce ispită am avut. Și fii atent la ce-ți spun să nu cumva să faci ca mine dacă pățești vreo astfel de grozăvie.
Eram la calculator, târziu... nedormit de un număr semnificativ de ore. Se întâmpla prin ianuarie. Doar ce mă întorsesem după revelion și urma să plec iarăși pentru câteva săptămâni. Se adunase ceva timp de la ultima Spovedanie și, în scurtul interval în care trebuia să fiu aici... vroiam neapărat să mă spovedesc. M-am hotărât pe drum. Azi soseam, mâine urma să mă spovedesc. Nu eram pregătit, în nici un caz nu postisem măcar câteva zile dar... era o problemă de sincronizare. Aveam o fereastră de două zile în care trebuia să o fac.
Ajung la prânz acasă și eram decis a doua zi să mă Spovedesc. Îmi fac niște calcule, lucrez azi și mâine dimineață pregătesc lista. Lucrez ce lucrez și pe la 2 noaptea mă hotărăsc să mă culc. Aveam multe ore de nesomn la activ, mergeam spre 24. Și ușor încep să inchei treburile la calculator. 2+ noaptea, lumina închisă... doar o veioză răspândea o lumină plăpândă și becul de pe hol ardea mai consistent. Citeste restul acestui articol »
Destul de des, când deschid o carte (duhovnicească, evident) găsesc ceva de folos... dar efectul este optim când nu o fac intenționat. Poate pentru că acele cărți sunt folositoare oriunde le-aș deschide dar e și mai bine când găsești ceva ce simți că te privește și te interesa. Așa am pățit aseară. Am scos din bibliotecă o carte, am citit și uitați ce am găsit.
Nimenea nu poate iubi sau crede cu adevărat, dacă nu se are pe sine însuşi pârăş al său. Căci când conştiinţa noastră se tulbură prin mustrările ce şi le face, nu mai e lăsată mintea să simtă mireasma bunurilor supralumeşti, ci îndată e cuprinsă de îndoială: pe de o parte doreşte acea mireasmă cu ardoare pentru experienţa lor anticipată prin credinţă, pe de alta nu o mai poate prinde cu simţirea inimii prin dragoste, din pricina deselor împunsături ale conştiinţei mustrătoare. Dar, curăţindu-ne pe noi înşine printr-o atenţie mai fierbinte, vom câştiga ceea ce dorim în Dumnezeu, dobândind o şi mai deplină experienţă.
Un articol foarte bun ce merită citit și înțeles. Preluat [plagiat :)] de la Încotro, Doamne?(citiți și pagina Despre) Alin, mulțumesc pentru acest link.
Vreme de mai mulţi ani, am scormonit internetul în căutare de noi şi noi materiale despre ce se întîmplă dincolo de aparenţe, mai precis despre subiecte precum planurile masonice de dominare a lumii, microcipuri şi alte asemenea. Niciodată nu mi-a fost, însă, mai frică să urmăresc asemenea subiecte ca acum, recent, cînd dintr-odată, am văzut că ceea ce uneori părea a fi doar o „teorie a conspiraţiei” s-a materializat în ţara noastră mult mai devreme decît s-ar fi aşteptat aproape oricine. Am început, ca mulţi dintre oameni, să mă gîndesc serios la cele ce se vor întîmpla poate chiar în timpul vieţii noastre. Sentimentul de frică şi chiar de panică a ajuns la apogeu cînd, deunăzi, m-am încumetat în sfîrşit să mă uit la cele două filme prezentate recent de Altermedia în care Katherine Albrecht, fondatoarea CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering) prezintă în amănunt o viziune suficient de clară şi completă a ceea ce ne aşteaptă pe toţi, începînd de la introducerea chipurilor RFID în obiecte şi pînă la însemnarea oamenilor cu numărul lui Antihrist. Am urmărit cele două filme cu mare atenţie, cu un sentiment de teamă manifestă, pînă la final cînd, închizînd pagina de internet respectivă şi apucîndu-mă să fac cu totul altceva, am observant un lucru mai mult decît ciudat. Cu toate că abia vizionasem un film care mă tulburase nespus, la cîteva zeci de secunde după aceea, mă simţeam atît de bine dispusă, de parcă tocmai aş fi văzut un film bun de comedie sau de aventuri.
Pentru moment, am rămas perplexă. Ani de zile mi-a fost frică de aceste subiecte, iar acum, dintr-odată, eram veselă şi parcă eliberată de povară. M-am întrebat care putea să fie cauza, iar gîndul m-a purtat imediat spre un şir de întîmplări din trecut. Citeste restul acestui articol »
Am citit aceste comentarii pe SACCSIV ale lui Marian exNorvegia și sunt sigur că e bine să le citim și să luăm aminte, din toate punctele de vedere, a decăderii lumii și a puterii rugăciunii.
Era prin anul 2002. aveam cateva luni de cand ajunseseram acolo eu si sotia mea. Reamintesc ca eu sunt tigan si sotia mea romanca. Si cu ocazia aceasta notati va rog ce pot face un tigan si un roman atunci cand se unesc spre bine, spre aparare si spre slava lui Dumnezeu, deci, abia sositi noi in Italia cu multe sperante si mult optimism, ne-am atras imediat simpatia unui grup de prieteni italieni, grup pe care l-am cunoscut prin intermediul proprietarului la care locuiam. La inceput a lucrat doar nevasta-mea, apoi am gasit si eu de munca. Trebuie sa spun ca ei ne-au ajutat deoarece ne-au vazut foarte dezghetati la minte si foarte prietenosi. Este greu sa intri pe sub pielea italienilor, dar la noi se intimpla totul ca fiind ceva firesc. Ne chemau sa luam masa impreuna cu ei. Asa se face ca intr-o zi, i-au gasit nevestim-mi de lucru. Mi-amintesc ca intr-o seara,eram la o terasa impreuna cu tot acest grup, toti familisti. Apare o masina superluxoasa si coboara un domn bine de tot care ai saluta pe toti si zaboveste putin la masa noastra. Franca, una din grup, imi sopteste ca o sa-mi puna o vorba domnului respectiv deoarece este unul foarte cunoscut si bogat in zona. eu imi doream mult de tot sa incep treaba cat mai repede deoarece ma simteam un intretinut. Am vazut cum toti ai vorbeau domnului respectiv aratind zimbitori spre mine, iar acela a venit sa ma salute. Mi-a pus cateva intrebari si urma ca a doua zi sa ne intilnim pentru a merge sa ma recomande catorve firme. Asa am facut. Citeste restul acestui articol »
Nu ne rugăm destul pentru noi dar apoi pentru alții. Și mare parte din problemele venite asupra Bisericii noastre se trag din aceasta. Rugăciunile ne-au ținut neamul și Credința, ne-au dus prin istorie și comunism un pic mai bine decât în Rusia de exemplu. Chiar dacă Biserica era marginalizată măcar la noi ne puteam boteza cu ușurință.
Ascultați video-ul mai jos (și înțelegeți că de fapt vina e a noastră) și apoi, dacă nu aveți deja, adăugați la rugăciunile voastre zilnice și Pomelnicul potrivit de mai jos (se găsește și la sfârșitul Psaltirei).
Sfântul Iacob scrie: „Multă putere are rugăciunea dreptului”. Însă pentru ca rugăciunea celui drept să lucreze asupra unui păcătos, trebuie ca şi acela să se lupte cât poate. Caracteristică este şi întâmplarea de mai jos:
Un pelerin, căutând Sfinţi prin pustia Muntelui Athos, s-a apropiat de un ascet.
— Te implor, părinte, roagă-te pentru mine, căci am probleme mari. Citeste restul acestui articol »
Am găsit aceasta superbă epistolă trimisă de Sfântul Serafim de Virița unui fiu duhovnicesc, episcop, care era într-o închisoare sovietică. Mergând pe fir am ajuns si pe acest blog unde am găsit tot conținutul. Nu știu ce să spun. Emoționant până la lacrimi, adevărat până peste putiința de înțelegere; cred că mai jos veți găsi poate ce mai compactă dar și cuprinzătoare lecție de trăire creștină, rugăciune și smerenie pe care o veți citi vreodată.
Sfântul Serafim de Viriţa(1866-1949), prăznuit la 21 martie, este unul dintre cei aproximativ 1.200 de sfinţi pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei, fiind unul dintre sfinţii ruşi cei mai iubiţi.
Din cuvintele Cuviosului Stareţ:
Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere.
Rugăciunea îngrădeşte si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Şi mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiaţi. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere.
Numaidecat sa te rogi pentru vrajmași, caci dacă nu te rogi e ca și cum ai turna gaz pe foc și flacara se mărește din ce în ce mai mult. Totdeauna și pentru toate, chiar și pentru necazuri, mulțumește-I Domnului și Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.
Nu am o problema personală cu Bătăiosu deși am avut câteva dispute virtuale. Problema este că ceea ce scrie duce sminteala la paroxism. Așa că vreau să-i aduc în atenție niște mici detalii legate de credința Ortodoxă pe care si un amator duhovnicesc ca mine le știe. Când a pus anunțul pe blog că devine pur Ortodox, niște naivi chiar l-au crezut.
Contradicția dintre noi a început când am pus pe blog un post în care mă declaram oarecum sceptic referitor la cei prea puternici. (Fiind oarecum firav din fire m-au deranjat mereu forțoșii ce doresc sa rezolve conflicetele în mod violent.) Și apoi Bătăiosu' răspunde și mă acuză de habotnicie și că am orbul găinilor. Culmea este că habotnicia e o trăsătură pozitivă pe care o accept cu plăcere. Îi pun apoi două comentarii malițioase pe blog lui Bătăiosu de care nu sunt mândru și mă puteți mustra pentru ele ... iar apoi el explodează (a doua zi îi ia pe SACCSIV si Război Intru Cuvânt la rând pentru că l-au deranjat cu acest post).
Nu eram decis sa scriu acest post dar ROrtodox m-a stârnit.
O predică a Părintelui Sofian Boghiu la Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil în care ni se arată clar rolul celor doi îngeri pe care îi avem cu noi, unul bun și unul rău. Unul pentru mântuire și altul pentru osândă. Cei ce își imaginează că ceva pe lumea asta sau cealaltă îi scapă lui Dumnezeu trebuie să citească această predică si ar trebui să conștientizeze teribila hulă a acestei afirmații. Tăgăduind Atotputernicia și Atotștiința lui Dumnezeu ... suntem mai răi ca cei ce îl neagă per total.
Țineți minte. Când Lucifer a căzut ... Dumnezeu nu l-a întrebat ce părere are despre El și l-a decăzut din drepturi cănd Lucifer a recunoscut că ar vrea să-I fie cel puțin egal. Pur și simplu a știut. Să presupunem prin absurd (Doamne Iartă-mă!) că Dumnezeu nu știe direct ceea ce găndim. Dar avem un înger păzitor care știe tot ce facem ... Dumnezeu știe tot ce știe Îngerul ... voila!
Predica Părintelui Sofian:
Frati crestini,
Vreau sa va spun doua-trei lucruri despre acesti sfinti arhangheli, despre cerul care este plin de arhangheli si de ingeri.
Cei doi arhangheli, Mihail si Gavriil, de-a lungul istoriei neamului omenesc, s-au aratat de multe ori in viata oamenilor. Sfantul arhanghel Mihail: prima data cand se stie despre el, era momentul infatisat din aceasta icoana, adica atunci cand puterile raului, acelui Lucifer care a fost ingerul luminii, mai marele ingerilor din ceruri, i-a venit un gand vrajmas in inima lui, un gand trufas: sa se inalte, sa-si puna scaunul mai presus de scaunul lui Dumnezeu. Ce gand viclean si rau! Si in clipa aceea s-a prabusit.
Si a aparut Sfantul arhanghel Mihail care a strigat din inaltimile cerului: “Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!” - cuvinte rostite in mijlocul Sfintei Liturghii. El striga aici, in centrul acestei icoane si in jurul lui sunt cetele celorlalti arhangheli. Citeste restul acestui articol »
Fericit este sufletul care şi-a dat seama că este pe deplin nevrednic de Dumnezeu, care s-a judecat ca ticălos şi păcătos! Un astfel de suflet se află pe calea mântuirii; în el nu mai este amăgirea de sine. Să nu căutăm îndulcire sau vedenii, căci suntem păcătoşi, nevrednici de bucurii şi vederi duhovniceşti, incapabili de ele din pricina omului vechi care vieţuieşte în noi.
Şi când vom cunoaşte starea noastră căzută, să stăm cu duhul înaintea Domnului Iisus Hristos, ca oarecând ceata leproşilor, orbilor, surzilor, şchiopilor, slăbănogilor, demonizaţilor. Şi să strigăm, cu plâns puternic şi lacrimi izvorâte din sărăcia duhului nostru, din străpungerea inimii pentru păcătoşenia noastră. Şi strigătul nostru din rărunchi, pentru care nu găsim cuvinte pe măsură, să se înveşmânteze în rugăciunea cu puţine cuvinte, dar plină de minunat folos: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine, păcătosul".
Sfântul Ignatie Briancianinov — Iubirea frumuseții dumnezeiești în scrierile părinților filocalici
Puterile paranormale ale yoghinilor si budhistilor sunt energii si puteri drăcesti. Ei mută lucruri din loc, fac si vindecări miraculoase, citesc gândurile, etc. Au niste puteri. Dar roadele Duhului Sfânt sunt altele: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinta, blândetea, înfrânarea poftelor.
Energiile cu care lucrează omul (care e creatură) sunt energii create si au alte roade. Am să dau un exemplu:yoghinul se concentrează, face anumite respiratii (pranayama) si acumulează energie (prana) si poate să stea gol pe un bloc de gheată fără să sufere. La fel si Sfântul Serafim de Sarov stătea în zăpadă fără să sufere de frig. Dar atentie la diferente:yoghinul topeste gheata, dar Sfântul nu topea zăpada. Deci folosesc energii diferite: yoghinul: energie creată, din natură; Sfântul: energie necreată, harul care străbate creatia fără să o modifice. Citeste restul acestui articol »
Acest site este un site Ortodox ce prezintă lucrurile din perspectivă Ortodoxă(Adevarata Biserică, Dreapta Credință). Nu așteptați atitudini prietenești (politically correct) față de erezii și rătăciri. (mai multe)
Apărarea Credinței Ortodoxe
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10:32-34)
Sfântul Ioan Gură de Aur: Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotriveşte-te cu vitejie până la moarte… netrădând nicidecum adevărul.
Sfântul Grigorie Teologul: Prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu. [...] Căci mai vrednic de laudă este un război decât o pace care desparte de Dumnezeu.
Sfântul Simeon Noul Teolog: Orice slujitor care a tacut si nu a facut nimic sa impiedice hotii de la a sparge casa stapanului pentru a-l jefui, ci i-a lasat sa fure totul si sa plece, ar fi condamnat de stapanul sau ca un hot tradator precum acestia, chiar daca nu a facut nimic pentru a-i ajuta.
Sfântul Theodor Studitul : Atunci când Credința e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Daca e vorba de Credința, nimeni nu are dreptul să zică: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu dorește să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia își câștigă existența?… Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta”. Dacă voi veți tacea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga.
[…] Cunoaşte şi aminteşte-ţi pururea, oriunde ai fi, că orice bold care te inţeapă va fi tâmpit (orice ac va fi tocit), de îndată ce vei învăţa, în toate lucrurile tale, să priveşti către Mine. Toate ţi le-am trimis Eu, pentru desăvârşirea sufletului tău, Toate acestea au fost de la Mine […] (citește restul)
Eu singur îmi asum ce scriu aici. Nu mă consult cu NIMENI înainte să public ceva. Elucubrațiile sunt pur personale atât timp cât nu menționez alt autor sau sursă iar motto-ul acestui blog spune clar pentru cei ce au urechi să vadă și ochi să audă:
Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. (Matei 15:14)
Dacă altcineva este de acord cu ce spun este o părere punctuală pe o postare sau o idee. Nimeni nu are mereu dreptate, nimeni nu greșește mereu și nu sunt două persoane să se potrivească mereu în idei.
La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
Rugăciunea stareților de la Optina
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-ne de înşelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, şi ne izbăveşte de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe toţi şi pe toţi dreptmăritorii creştini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica de Dumnezeu şi să ne depărtăm de Tine şi de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne Doamne, mai bine să pătimim şi să murim pentru sfânt numele Tău şi Credinţa cea Adevărată, decât să ne lepădăm de Tine şi să primim semnul mârşavului Antihrist şi să ne-nchinăm lui. Dă-ne nouă zi şi noapte, lacrimi să plângem greşelile noastre şi îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoşătoarei Tale Judecăţi. Amin.
Poet nefiind catrene editam (ca Boc)
Într-un șirag de mătănii îmi măsor neputiința,
Într-o carte Sfântă îmi descopăr neștiința,
În ispite și-ncercări îmi arăt necredința,
Dar la mila Domnului sper cu toată ființa!
Ce-am avut și ce-am pierdut…
Dacă nu ai pierdut nimic, fii fericit.
Dacă ai pierdut putin, fii fericit că nu ai pierdut mai mult.
Dacă ai pierdut mult, fii fericit că nu ai pierdut totul.
Dacă ai pierdut totul, fii fericit că nu mai ai ce pierde.
Comentarii recente