Mai 9, 2010 9
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine [Deuteronomul 5:7]. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ [Deuteronomul 5:8]. Să, nu te închini lor, nici să le slujeşti, căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos [Deuteronomul 5:9] ...
Citeste restul acestui articol »
Apr 20, 2010 3
Tradiţia spune ca adevăratul chip al lui Iisus Hristos nu a fost zugrăvit niciodată de mâini omeneşti, cât a trăit printre oameni şi că numai El însuşi s-ar fi autoportretizat, în mod tainic de două ori. Odată când regele Abgar al Edessei i-a trimis o solie cu misiunea de a-l zugrăvi, iar el şi-ar fi imprimat singur chipul într-un văl pe care l-a dăruit apoi numitului rege şi, a doua oară, în timpul calvarului, când o femeie miloasă din mulţime, numită Veronica, i-ar fi oferit năframa ca să se şteargă de sânge şi Iisus i-ar fi restituit-o cu chipul Său întipărit pe ea. Conform tradiţiei, prima imagine a fost dusă cu mare alai de la Edessa la Constantinopol, după triumful ortodoxiei asupra iconoclasmului şi ar fi devenit prototipul icoanelor lui Iisus în Răsărit, iar cea de a doua ar fi ajuns în patrimoniul catedralei Sfântului Petru din Roma şi s-ar fi impus ca prototip al icoanelor Mântuitorului în Apus. Astfel s-a răspândit credinţa în existenţa icoanelor nefăcute de mâini omeneşti (acheiropoietai).
Atentie: Circula cel putin o carte cu 'scrisori' dintre Domnul Iisus si Regele Agbar, scrisori dictate autorului cartii de o 'voce interioara divina'. Fiti cu luare aminte!
Citeste restul acestui articol »
Mar 31, 2010 2
Din cartea Noi minuni ale Sfantului Nicolae (editura Sofia).
Odinioară aici era casa în care locuia, împreună cu familia sa, estonianul Soares, iar alături era satul numit Sompa. Intr-o zi satul a ars si cu el a ars si casa lui Soares. Si, după cum spun legenda si letopiseţul mănăstirii Piuhtiţk, acest ţăran a început să-si construiască o nouă casă. Chiar în acea perioadă i-a apărut în vis lui Soares Sfântul lui Dumnezeu, Nicolae, care i-a poruncit să coboare în fântână si să scoată de acolo chipul său sfânt, spunându-i: „Tu îţi faci casă, ai un acoperis deasupra ta, iar eu iată de cât timp mă aflu în fântâna ta murdară!"
Speriat de vedenie, Soares îndeplini numaidecât porunca sfântului, scoţând din fântână icoana, însă cum ajunsese ea acolo, a rămas o taină. Se pare că asa a trebuit să se întâmple, pentru proslăvirea Sfântului Nicolae pe acest pământ. După acest eveniment minunat, Soares împreună cu toată familia au îmbrăţisat credinţa ortodoxă, iar pe locul acesta, mai târziu, a fost ridicat un paraclis din lemn. Icoana a fost împodobită cu o ferecătură de argint si în prezent se află în mănăstire, în altarul lateral închinat Sfântului Nicolae, din Catedrala Adormirii Maicii Domnului.
In fiecare an, de sărbătoarea Sfântului Nicolae, la paraclis si în faţa lui se adună maicile si pelerinii si se săvârseste slujba sfinţirii apei, iar apoi se citeste acatistul ierarhului. Nu doar paraclisul, ci si biserica mare de lemn a Sfântului Nicolae, care se află în mijlocul cimitirului mănăstiresc, cu vârful ascuţit al clopotniţei, arată călătorilor obosiţi cărarea ce duce la izvorul dătător de viaţă. Până în ziua de azi dăinuie în inimile oamenilor dragostea pentru plăcutul lui Dumnezeu, care face minuni, dând ajutor oamenilor. El nu face diferenţe între popoare, ci îi iubeste si are milă de toţi.
Citeste restul acestui articol »
Mar 30, 2010 0
Din cartea: "Profetii si Marturii Crestine pentru vremea de acum" (Editura Cartea Ortodoxa).
Un eveniment adevărat petrecut în anul 1956, care a cutremurat si a adus la pocăinţă sute de oameni din oraşul Kuibuşev (astăzi Samara), din Rusia Sovietică.
În oraşul Kuibuşev trăia o familie: o mamă evlavioasă şi fiica ei, Zoia. În seara ajunului Anului Nou (31 decembrie) 1956, Zoia a invitat şapte prietene de-ale ei şi tot atâţia tineri la cină şi dans. Atunci era postul Crăciunului şi mama Zoiei o rugase pe aceasta să nu dea petrecere cu dansuri şi mâncăruri, dar fata a rămas neclintită în hotărârea ei. în seara aceea, mama ei s-a dus la Biserică să se roage.
S-au adunat invitaţii, dar logodnicul Zoiei nu venise încă. Numele lui era Nicolae.
Fetele şi băieţii s-au împărţit în perechi şi au început dansul. Zoia a rămas singură. Din prosteală, fără să se gândească mult, a luat din perete icoana Sfanţului Nicolae, făcătorul de minuni, şi a zis: „îl voi lua pe acest Nicolae şi voi merge să dansez cu el", fără să le asculte pe prietenele ei care au sfătuit-o să nu facă acest lucru hulitor, dar Zoia a răspuns cu îndrăzneală: „Dacă există Dumnezeu, să mă pedepsească!".
Citeste restul acestui articol »
Acest site este un site Ortodox ce prezintă lucrurile din perspectivă Ortodoxă (Adevarata Biserică, Dreapta Credință). Nu așteptați atitudini prietenești (politically correct) față de erezii și rătăciri. (mai multe)
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10:32-34)
Sfântul Ioan Gură de Aur: Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotriveşte-te cu vitejie până la moarte… netrădând nicidecum adevărul.
Sfântul Grigorie Teologul: Prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu. [...] Căci mai vrednic de laudă este un război decât o pace care desparte de Dumnezeu.
Sfântul Simeon Noul Teolog: Orice slujitor care a tacut si nu a facut nimic sa impiedice hotii de la a sparge casa stapanului pentru a-l jefui, ci i-a lasat sa fure totul si sa plece, ar fi condamnat de stapanul sau ca un hot tradator precum acestia, chiar daca nu a facut nimic pentru a-i ajuta.
Sfântul Theodor Studitul : Atunci când Credința e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Daca e vorba de Credința, nimeni nu are dreptul să zică: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu dorește să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia își câștigă existența?… Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta”. Dacă voi veți tacea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga.
Eu singur îmi asum ce scriu aici. Nu mă consult cu NIMENI înainte să public ceva. Elucubrațiile sunt pur personale atât timp cât nu menționez alt autor sau sursă iar motto-ul acestui blog spune clar pentru cei ce au urechi să vadă și ochi să audă:
Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. (Matei 15:14)
Dacă altcineva este de acord cu ce spun este o părere punctuală pe o postare sau o idee. Nimeni nu are mereu dreptate, nimeni nu greșește mereu și nu sunt două persoane să se potrivească mereu în idei.
Comentarii recente