Un prieten mi-a relatat următoarea întâmplare și ispita pe care a avut-o. Deși l-am privit cu vădit scepticism (și am și râs copios ca prostu')... totuși, se dovedește mai mult decât reală. La final voi comenta puțin. Până atunci să urmărim firul evenimentelor.
Întămplarea
Mă întâlnesc cu un amic și, cum stăteam la un pahar de vorbă, îmi spune (cu [PD] sunt intervențiile mele):
Frate, să-ți spun ce ispită am avut. Și fii atent la ce-ți spun să nu cumva să faci ca mine dacă pățești vreo astfel de grozăvie.
Eram la calculator, târziu... nedormit de un număr semnificativ de ore. Se întâmpla prin ianuarie. Doar ce mă întorsesem după revelion și urma să plec iarăși pentru câteva săptămâni. Se adunase ceva timp de la ultima Spovedanie și, în scurtul interval în care trebuia să fiu aici... vroiam neapărat să mă spovedesc. M-am hotărât pe drum. Azi soseam, mâine urma să mă spovedesc. Nu eram pregătit, în nici un caz nu postisem măcar câteva zile dar... era o problemă de sincronizare. Aveam o fereastră de două zile în care trebuia să o fac.
Ajung la prânz acasă și eram decis a doua zi să mă Spovedesc. Îmi fac niște calcule, lucrez azi și mâine dimineață pregătesc lista. Lucrez ce lucrez și pe la 2 noaptea mă hotărăsc să mă culc. Aveam multe ore de nesomn la activ, mergeam spre 24. Și ușor încep să inchei treburile la calculator. 2+ noaptea, lumina închisă... doar o veioză răspândea o lumină plăpândă și becul de pe hol ardea mai consistent. Citeste restul acestui articol »
Destul de des, când deschid o carte (duhovnicească, evident) găsesc ceva de folos... dar efectul este optim când nu o fac intenționat. Poate pentru că acele cărți sunt folositoare oriunde le-aș deschide dar e și mai bine când găsești ceva ce simți că te privește și te interesa. Așa am pățit aseară. Am scos din bibliotecă o carte, am citit și uitați ce am găsit.
Nimenea nu poate iubi sau crede cu adevărat, dacă nu se are pe sine însuşi pârăş al său. Căci când conştiinţa noastră se tulbură prin mustrările ce şi le face, nu mai e lăsată mintea să simtă mireasma bunurilor supralumeşti, ci îndată e cuprinsă de îndoială: pe de o parte doreşte acea mireasmă cu ardoare pentru experienţa lor anticipată prin credinţă, pe de alta nu o mai poate prinde cu simţirea inimii prin dragoste, din pricina deselor împunsături ale conştiinţei mustrătoare. Dar, curăţindu-ne pe noi înşine printr-o atenţie mai fierbinte, vom câştiga ceea ce dorim în Dumnezeu, dobândind o şi mai deplină experienţă.
Puteti sa gasiti acest extras din Filocalia 8 (Din istoria isihasmului in ortodoxia romana) si pe alt site-uri dar pe toate site-urile este prezent un sfarait cel putin suparator. Am apelat la un amic (puneti o vorba buna pentru el sus) cu anumit cunostiinte si a scos sfaraitul de pe fundal (cam) de tot. Un material audio interesant ce poate fi ascultat in conditii decente. Citeste restul acestui articol »
Afișări: 3,741
☦ Site Ortodox ☦
Acest site este un site Ortodox ce prezintă lucrurile din perspectivă Ortodoxă(Adevarata Biserică, Dreapta Credință). Nu așteptați atitudini prietenești (politically correct) față de erezii și rătăciri. (mai multe)
Apărarea Credinței Ortodoxe
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10:32-34)
Sfântul Ioan Gură de Aur: Dacă vezi că se vatămă buna-cinstire, nu da întâietate împăcării în detrimentul adevărului, ci împotriveşte-te cu vitejie până la moarte… netrădând nicidecum adevărul.
Sfântul Grigorie Teologul: Prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu. [...] Căci mai vrednic de laudă este un război decât o pace care desparte de Dumnezeu.
Sfântul Simeon Noul Teolog: Orice slujitor care a tacut si nu a facut nimic sa impiedice hotii de la a sparge casa stapanului pentru a-l jefui, ci i-a lasat sa fure totul si sa plece, ar fi condamnat de stapanul sau ca un hot tradator precum acestia, chiar daca nu a facut nimic pentru a-i ajuta.
Sfântul Theodor Studitul : Atunci când Credința e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Daca e vorba de Credința, nimeni nu are dreptul să zică: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu dorește să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia își câștigă existența?… Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta”. Dacă voi veți tacea și veți rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga.
[…] Cunoaşte şi aminteşte-ţi pururea, oriunde ai fi, că orice bold care te inţeapă va fi tâmpit (orice ac va fi tocit), de îndată ce vei învăţa, în toate lucrurile tale, să priveşti către Mine. Toate ţi le-am trimis Eu, pentru desăvârşirea sufletului tău, Toate acestea au fost de la Mine […] (citește restul)
Eu singur îmi asum ce scriu aici. Nu mă consult cu NIMENI înainte să public ceva. Elucubrațiile sunt pur personale atât timp cât nu menționez alt autor sau sursă iar motto-ul acestui blog spune clar pentru cei ce au urechi să vadă și ochi să audă:
Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. (Matei 15:14)
Dacă altcineva este de acord cu ce spun este o părere punctuală pe o postare sau o idee. Nimeni nu are mereu dreptate, nimeni nu greșește mereu și nu sunt două persoane să se potrivească mereu în idei.
La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
Rugăciunea stareților de la Optina
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzeşte-ne de înşelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, şi ne izbăveşte de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe toţi şi pe toţi dreptmăritorii creştini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica de Dumnezeu şi să ne depărtăm de Tine şi de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne Doamne, mai bine să pătimim şi să murim pentru sfânt numele Tău şi Credinţa cea Adevărată, decât să ne lepădăm de Tine şi să primim semnul mârşavului Antihrist şi să ne-nchinăm lui. Dă-ne nouă zi şi noapte, lacrimi să plângem greşelile noastre şi îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoşătoarei Tale Judecăţi. Amin.
Poet nefiind catrene editam (ca Boc)
Într-un șirag de mătănii îmi măsor neputiința,
Într-o carte Sfântă îmi descopăr neștiința,
În ispite și-ncercări îmi arăt necredința,
Dar la mila Domnului sper cu toată ființa!
Ce-am avut și ce-am pierdut…
Dacă nu ai pierdut nimic, fii fericit.
Dacă ai pierdut putin, fii fericit că nu ai pierdut mai mult.
Dacă ai pierdut mult, fii fericit că nu ai pierdut totul.
Dacă ai pierdut totul, fii fericit că nu mai ai ce pierde.
Comentarii recente