Primesc destule comentarii, toate pe același calapod:
Eu cred în sinea mea. Nu merg la Biserică și nu am treabă cu preoții că au jeepane și mult 'mălai' pe care sigur îl fură din donații. Etc... Tu ce zici?
Le citesc, mă întristez și ... le șterg. Sunt atât de înverșunați încât nu știu ce le poți spune să-i îndrepți. Pentru că ei nu au de fapt o problemă cu preoții ... dar folosesc această justificare (și vă spune asta un expert în justificări) pentru a evita Biserica și automat constrângerile vieții ce are ca țel moralitatea și trăirea creștină (am spus ca țel pentru că eu unul mai am mult până să treacă de la starea de țel la cea de obiectiv atins).
Am găsit acest text cu tâlc în Everghetinosul IV și am zis să-l pun aici, poate cineva ... cândva ... va trage vreo învățătură din el.
Citeste restul acestui articol »
Când am pus pe blog cărțile ce combat papalitatea și catolicismul am căutat să aflu ceva despre traducători. Și am găsit articolul de mai jos pe site-ul AXA. Așa că învingeți-vă lenea, citiți și țineți minte că mereu vor mai fi oameni ce vor sluji Bisericii și lui Dumnezeu chiar dacă toată lumea se ridică împotriva lor.
I. Viaţa şi activitatea Episcopului Gherasim Saffirin
Viitor vlădică al Romanului, s-a născut din părinţi români binecredincioşi – Dinu şi Dina Zmeu, în satul Izvorelu, judeţul Mehedinţi în anul 1849, luna octombrie. A fost botezat în ziua de 6 noiembrie a aceluiaşi an primind numele de Gheorghe. Orfan de mamă de la vîrsta de 3 ani, a fost înfiiat de la tatăl său de logofătul Florea Zamfirescu, boier craiovean ce l-a avut în grijă pînă la moartea sa, lucru petrecut pe cînd copilul era în vîrstă de 8 ani. Rămas moştenitor al unei averi modeste, tînărul a fost dat prin testament spre îngrijire, creştere şi instruire unui epitrop.
„Clasele primare şi liceul le-a terminat la Craiova. În luna mai 1870 obţine Bacalaureatul în Litere şi Ştiinţe la Colegiul din Craiova. În urma concursului ţinut la Craiova în septembrie 1870 a obţinut catedra de limbă franceză de la gimnaziul real din Tîrgu-Jiu. Odată cu aceasta i s-a încredinţat şi direcţia şcolii. Dispoziţia sa sufletească era însă cu totul pentru Biserică. Un ce ascuns îl împingea neîncetat ca să cunoască viaţa călugărească pentru ca să i se poată devota mai în urmă cu totul serviciului Bisericii. De aceea domnul Gheorghe Saffirin părăseşte Tg-Jiu în noiembrie 1870 şi porneşte spre Sfîntul Munte, patria vieţii monastice. Timp de 6 luni a petrecut aici în studiu, în meditaţiune şi ascultare. Influenţa mediului din Sfîntul Munte a fost hotărîtoare pentru viaţa ulterioară a domnului Safirin! În septembrie 1871 reîntorcîndu-se în ţară şi-a reluat catedra şi direcţia la gimnaziul din Tg-Jiu. Şcoala aceasta se transformase însă în Şcoală Normală de învăţători şi acum i se încredinţează catedra de limbă română, de istorie şi geografie cum şi direcţia. Conduce această şcoală cu un deosebit zel şi pricepere pînă în decembrie 1873 cînd îşi dă demisia spre a se călugări. S-a călugărit în ziua Naşterii Domnului 1873 în Sfînta Mănăstire Tismana de către răposatul arhimandrit Dionisie Albeşteanu”, primind numele de Gherasim.
Citeste restul acestui articol »
Comentarii recente