Noi 10, 2011
«Ce miracol, Ce minune…» sau promovarea asiduă a “înșelărilor”
Am văzut pe SACCSIV o postare referitoare la o 'minune' (D.V. o fi Danion Vasile?) având-o ca protagonistă pe o dnă., Maria-Liliana Manolache. Ok. Binențeles, e un material ce se mulează pe șablonul denigrator la adresa conducăturilor Bisericii (mai mult sau mai puțin meritat, deși denigratorii tot nu înțeleg cât rău fac astfel lovind de fapt Biserica și credința celor de rând... sunt frați cu ProTV-ul) și instigator adoptat de un mănunchi de bloggeri de ceva timp.
Se pornește de la o temă validă, opoziția față de catolici a Sfântului Cosma Protosul... dar apoi revine pe făgașul lor adânc marcat de atac la adresa Bisericii (pă stil nou).
Până aici nimic în neregulă. Încă o minune... Evident că nu o cred, asta e partea a doua. Când văd cuvântul vis că se repetă des, încep sa am îndoieli. Mai bine nu cred o minune reală decât să calc în străchini. Metoda ochelarilor de cal. Mergem pe cele validate, nu pe... VISE. (Duhul Sfânt se manifestă și când ești treaz, nu doar când ești 'euforic' sau adormit și susceptibil duhului.)
Apoi, am citit pe SfaturiOrtodoxe.ro (unde se pare că se publică ORICE...) următoarea 'minune' având-o ca protagonistă tot pe aceeași eroină duhovnicească. Vai, Doamne! Am extras niște secțiuni edificatoare. (Puteți citi tot materialul dacă vă ține stomacul. Dar mie mi s-a cam tăiat când am ajuns la urina ce s-a 'sfințit'. Sunt limitat.)
Dar ei ştiau că aţi văzut ce nu trebuia…
(Maria-Liliana) Bineînţeles că ştiau! N-am văzut nimica! N am văzut nimica! Eu am cinci copii acasă! Daţi telefon soţului meu, că el e la graniţă şi mă aşteaptă! Nimica n-au vrut să audă, nimic, nimic! Apoi am ajuns într un ascunziş militar vechi, de pe timpul războiului. M-au chinuit în ziua aia în tot felul. Au început cu o lucrare din asta, demonică. Au făcut un cerc, s-au descălţat toţi, ca musulmanii, şi-au tăiat unghiile, au urinat acolo, într-o găleată. După aceea, urlau, voiau să îmi dea nume mie, şi mi-au dat un nume, ceva de musulman, nu-l mai reţin. Femeile lor făceau vrăji cu nişte lumânări negre şi cu nişte broaşte uscate. Aveau 40 de cordele, jumătate erau roşii, jumătate negre, cu capete aşa, cum e semnul de la curent, pentru pericol de moarte, cu un craniu şi cu două oase. Şi spuneau acolo să mi dea mie nume. Au scobit pâine, miezul de la pâine, şi, pe coaja aceea de la pâine, au făcut iar craniul acela, şi aia voiau să mi-o dea mie, să mă spurce. Şi mi-a dat, dar eu, când am strigat la Domnul, am zis: Doamne, Tu m-ai botezat cu numele Maria Liliana, să nu laşi, Doamne, să mă spurce oamenii ăştia! Strigam cât puteam!
- Cu voce sau în gând?
(Maria-Liliana) - Şi cu voce, şi-n gândul meu, şi româneşte, şi pe greceşte am zis. În timpul acela, a apărut aşa, din coaja aceea, o bucată de anafură, pe care scria Iisus Hristos NIKA, am văzut-o cu ochii mei. Şi urina aceea nu mai era urină, era agheasmă şi cu mirosul de busuioc atât de puternic, încât strigau: Miroase a busuioc! Miroase a busuioc! Mi-au dat să beau, m-au spurcat cu aia, cu forţa. Şi-n momentul când mi-au dat să beau, a început să miroasă a busuioc, şi s-a făcut agheasmă pe gura mea! Agheasmă, agheasmă! Nu mai era urină, nimic, nici unghii, nimic! Agheasmă curată! Asta e prima minune pe care a făcut-o Domnul cu mine!
(Mihai, soțul) - Şi pâinea aia, pe care făcuseră capul de mort, în momentul în care i-au dat să mănânce, a apărut scris Iisus Hristos NIKA!
[...]
(Maria-Liliana) - Ei, şi m-au dus pe drumul ăla. Pe drumul ăla, atâta m-au lovit şi m-au trântit jos, cu picioarele, îmi dădeau în cap, mă loveau, mă loveau... De la un timp, de la loviturile alea, de cât mă buşeau ei cu picioarele, cu bocancii ăia de armată, apare un înveliș de protecție ca un cazan în jurul capului meu – un cazan, pur şi simplu, un cazan! [...] Îl simţeam. Şi când ei loveau cu picioarele, băteau în cazanul ăla. Şi cred că simţeau şi ei asta. Ziceau: Băi, asta are sfânt! Are sfânt, nu vrea să moară! Mă înjurau, mă înjurau în toate felurile, mă făceau în toate felurile...
[...]
(Maria-Liliana) - Ei, am început să simt cazanul ăsta, au văzut că nu reuşesc să mă omoare aşa. Zice: Măi, scoatem pistolul şi o terminăm! Scoate pistolul, trage cu pistolul. Avea patru gloanţe – că le-am simţit cum le-a respins, cum au ricoşat gloanţele din cazanul ăla. De trei ori a tras, apoi şi a patra oară şi zice: Nu mai avem gloanţe! Şi zice: Băi, asta are şapte vieţi, e ca mâţa! Ca nu ştiu ce! Îmi spuneau tot felul de vorbe, de înjurături. Îmi spuneau, şi eu ziceam: Doamne, să nu mă laşi! Doamne, Iisuse Hristoase, să nu mă laşi! Dacă mor, pentru Tine, Doamne, să mor! Eu eram în chinurile acelea, şi eu acum retrăiesc momentele acelea, nu pot să plece din mine aşa...
[...]
(Maria-Liliana) - Nimic! Simţeam că sunt sătulă cu hrană de la cineva, de undeva. Şi, când mă culcam jos, să adorm un pic, cineva ţipa la mine să nu dorm, că mor! Să nu dorm, că mor! Şi toată noaptea am mers, am mers prin munţi. Ei, când am ieşit din groapa aia, de acolo, din prăpastia aia, a ieşit o femeie îmbrăcată în alb – eu am zis că e bunica mea după tată. Nu ştiu, poate era altcineva. Şi tot îmi spunea: Hai, Liliană, draga bunichii, hai, hai, de m-a urcat pe munţi, spre Grecia. [...] Da, o vedeam, aşa cum vedeam că diavolii mă trimiteau înspre Bulgaria. Dar eram puternică, ardea sufletul meu pentru Hristos, şi trebuia să-L urmez pe Hristos şi nu pe altcineva! Şi, când am dezlegat eu toate acele cordele de la gât, cu semnul crucii, atunci a cântat cocoşul. Unde a cântat cocoşul dimineaţă, la ora trei, pe munţi? Unde? N am văzut! Ei, a cântat cocoşul şi a dispărut diavolul. Am terminat cu acelea, le-am îngropat, le-am pus eu acolo, undeva, ca să le găsesc dacă mă întorc. Buletinul, ce-am mai putut să iau din geantă – că mi-au luat geanta –, buletinul l-am pus sub o piatră, toate cordelele alea le-am pus sub o piatră, hainele, care erau ude şi erau grele, nu puteam să le mai duc, de-acum, le-am pus acolo, că mi am zis că, dacă mor, o să găsească cineva un semn de la mine, că pe mine m-au omorât oamenii ăştia aici.
Îmi rezerv dreptul să consider acest caz un caz patologic. Nu mă miră nimic știind cine sunt cei implicați în scoaterea acestei cărți. Cum a putut așa ceva să intre într-o carte, nu știu. Văd că în ziua de azi, cu cât e mai aberantă 'minunea', cu cât e mai bivolariană (pe bază de urină), cu cât e mai multă magie implicată (și cu cât e mai neagră aceasta)... cu atât este mai populară.
Povestirea este atât de ridicolă încât priviți ce a făcut papa (care e deschis totuși la minuni) când a auzit-o.
Această imagine devine laitmotiv pe blog. Când văd ceva... MULT prea ridicol... o folosesc.
Astfel de materiale dau apă la moară anti-creștinilor să ne catalogheze drept săriți de pe fix. Și eu, în acest caz, nu am contra-argumente să le combat evaluările. Cât rău ne facem cu mâna noastră, nouă dar mai ales celor încă șovăielnici.
Continuați lectura cu un material serios »
…nu ar fi bine sa fiti mai putin obraznic si sa nu le mai stiti dumneavoastra asa pe toate?
In primul rand, nu v-a cerut nimeni parerea, mai ales ca toti cei implicati in aceste chestiuni au duhovnici. Dar, desigur, dumneavoastra sunteti neinselat si trebuie sa-i indreptati pe toti, mai ales in public, dar bine ascuns dupa anonimatul, ca un adevarat om duhovnicesc ce va pretindeti.
Oare femeia aceasta, care are duhovnic ce s-a sfatuit si in Sf. Munte si cu parintii din Romania, este si ea, si acesti duhovnici, in inselare? Iar dumneavoastra le stiti pe toate si ii indreptati pe toti, direct de pe blog, pustniceste? De ce nu spuneti direct ca toti acesti duhovnici sunt niste inselati? V-ati gasit motiv sa dati in Danion, nu? Aveati nevoie de aplauzele cuiva?
Minunea cu Sfantul Cosma Protosul vi se pare nimic? Dar acestor duhovnici si altora nu li s-a parut, din contra! Faptul ca BOR a semnat Acordul de la Balamand prin care recunoaste papismul eretic ca fiind Biserica sora cu succesiune apostolica, har, Taine, preotie lucratoare vi se pare nimic? Dar multor duhovnici din Romania, oameni incercati, in mod evident mult mai incercati decat dumneavoastra, nu li se pare asa un nimic! Desigur, daca e cumva Danion cel care pune intrebarile in interviu, ceea ce a patit femeia este de la dracul. Fara doar si poate. Nu-i asa? Halal logica!
Dumneavoastra nu discerneti intre calomniile ProTv-iste si problemele grave dogamtice, pentru care, iata, iau si sfintii atitutdine? Si daca nu credeti minunea din frica de a nu cadea in inselare (foarte bine), dar ce atitudine ati luat dumneavoastra fata de semnarea Balamandului? Si in ce mod ati sensibilizat pleroma Bisericii in aceasta chestiune? Si cu ce rezultate, desigur, mai bune decat ale celor al caror demers pe care il contestati si care, tot desigur, nu sunt nici ei oameni perfecti (mai ales cand este sa-i compari cu dumneavoastra)?
Cat despre perceptia legata de ceea ce s-a intamplat cu femeia cand era atat de batuta, banuiesc ca n-ati fost niciodata in pielea ei, ca sa stiti ce si cum. Va pricepeti si sa dati diagnostice prin internet. Dar Hristos cand zice ca: de veti crede, si de va vor da otrava sa beti, nu veti pati nimic – tot aiurea vi pare, nu? Dar daca ati lua dumneavoastra multe lovituri in cap, pentru Hristos sau nu, oare cum ati percepe realitatea? Poate ca urina nu s-a transformat in aghiasma, poate ca doar mecanismul de autoaparare al mintii ei si-a reprezentat asa lucrurile, etc… Dar asta nu invalideaza minunile vindecarii femeii de catre Sf. Nectarie sau alte minuni – daca ele pot fi validate, de exemplu, medical (si din cate scrie in carte, sunt validate). Cand parintele Porfirie se ruga si simtea unde se gaseste apa si le spunea oamenilor sa sape acolo, tot aiurea vi se parea? Poate ca, dupa dumneavoastra, era radiestezist, yogin, inselat, nu? Daca era interviul realizat de Danion Vasile, sigur era inselat si yoghin, „stilist” si intervievatul, nu?
Iertati tonul de om neduhovnicesc ce sunt!
Sau poate ca era doar inselare (aratari mincinoase pentru a induce persoanei impresia ca a ajuns la masura la care Sfintii i se arata). Mai poate fi si paranoia deliranta sau, de ce nu, mitomanie. Exista si persoane histrionice ar spune orice ca sa capete putina atentie. Atunci cand cineva spune ca i se arata atatia sfinti, nu poti sa nu iti pui intrebari. Si cand mai citesti si ce spune te cam lamuresti…
Respectiva era retinuta, conform propriilor spuse, pentru ca fusese martora unei intamplari, nicidecum pentru ca era ortodoxa. Dar ea striga la Dumnezeu ca pentru El sufera. Cum sa spui ca esti prigonit pentru ca esti crestin, cand motivul este cu totul altul? Chiar si numai de aici se intrevede inselarea, iluzia unui martiraj crestin inexistent.
Deci, da. Domnule, tot la fel si mecanismul de autoaparare a mintii Pustnicului, a reactionat in fata unor atari dezvaluiri care este… deci care este, domnule, ca mi s-au terminat cuvintele deja.
Adevarata minune mi se pare mie ca ii alta si nimeni nu pare s-o observe: s-a intors Pustnicul din pustie si face iar surfing pe blog. Dac’ n-o vedeam, nici c-o credeam.
Eu nu am spus ca trebuie sa ne rupem. Nu-mi plac procesele de intentie. Insa problema Acordului de la Balamand ramane reala. Sunteti de acord?
Pot lua ca ipoteza de lucru faptul ca femeia este in inselare. Nu tin la ideea ca nu ar fi. Se poate sa fiu si eu in inselare. Insa retin viata si exemplul Sf. Cosma Protosul.
Va intreb: dumneavoastra credeti ca a procedat bine Sf. Cosma? Din cate inteleg, considerati ca da. Deci, a facut bine ca s-a rupt de comuniunea cu cei care semnasera unirea la Lyon cu romano-catolicii, care il pomeneau pe Papa la slujbe si care impuneau aceasta unire cu forta. Deci, invatam TOCMAI DE AICI care este limita pomenirii unui Patriarh cazut in erezie. In visurile cu pricina Sf. Cosma nu spune sa ne rupem de BOR sau nu, ci doar sa ne luptam (si inteleg aici si rugaciunea, si cuvantul spus sau scris cand si cum trebuie). Eu prin intermediul acestei minuni m-am folosit. Dar poate sunt eu in inselare duhovniceasca. Adica, pe mine nu ma intereseaza, in final, femeia cu visul cat viata Sf. Cosma.
La urma-urmei, Dumnezeu poate lucra si prin gura unui caine mort – zicea, parca, la Pateric. Gresesc?
@Daca tot aveti 28 de ani:
Încurcată treaba asta cu visele. Suntem sfătuiţi de sfinţii părinţi să nu ne încredem în ele, chiar de ar fi şi adevărate, şi pentru “simplul” fapt că noi nu avem măsura sfinţeniei.
Şi apropo de nume domnule “Daca tot aveti 28 de ani” :). Numele dumneavoastră adevărat are iniţialele DV? Fiţi sincer,… dacă puteţi. Să nu-mi spuneţi că nu interesează acest “amănunt”, că ar fi doar un clişeu…
Cu drag va raspund: nu!
Si nu sunt nici fan, nici adversar al lui Danion Vasile. Incerc sa vad lucrurile impartial – cat pot si eu. Recunosc ca, cel putin in cazul minunii cu Sf. Cosma, nu m-am gandit ca este inselare. Insa ma cred infailibil.
De aceea, am intrebat mai multi duhovnici ce cred despre minunea cu Sf. Cosma. Pana acum, luata separat, ei spun ca nu este inselare. Astept raspuns si de la altii. Am auzit si ca un parinte o considera inselare. Insa numai un parinte, pana acum. Sunt si eu curios ce vor spune altii. Si, daca se arata ca este inselare, sa vedem ce se poate face pentru a indrepta situatia. Sunt primul care ma pocaiesc.
Dar, inca o data, femeia nu a luat in seama visul cu Sf. Cosma si de abia cand i s-a aratat a treia oara, sfatuindu-se cu duhovnicul, acesta i-a confirmat ca nu este inselare. Sa inteleg ca si duhovnicul ei, care o cunoaste cel mai bine, este inselat? O atare chestiune tare m-ar pune pe ganduri, pentru ca ar relativiza multe… :(
Eu nu vad obrazniciei, cel mult umor. Cat despre doamna cu patzania, amintesc de notiunea de `psihiatria extramuros`, care revine asupra avertismentului dat de psihiatrii, ca `cei mai multi sunt afara`.
Eu nu cred ca erezia se combate prin exorcisme (macar de-ar fi cazul), cu atat mai putin prin exaltari emotionale limita.
Iar preschimarea urinii in agiasma, iertare, suna a bataie de joc si blasfemie, cu adrese foarte directe spre Cana Galileii, Foisorul din Joia Mare.
Macar de-am intelegem (fireste cei care au curajul sa-si asume libertatea asta… de a si gandi) de ce pentru Sfintii Parinti cel mai mare dar este DISCERNAMANTUL.
“Miracolele” ca ardere a etapelor apropierii de Dumnezeu, “dovada” că suntem nişte speciali, nişte “aleşi”. Nu răbdarea, nu rugăciunea, nu suferinţele, ci “miracolul” care rezolvă totul, uşor şi fără eforturi. Căutătorii asidui de “miracole” care să le “certifice” rătăcirile şi părerea de sine…
Cum adica “femeia” s-a sfatuit “in Sf. Munte” ?!
Pun pariu ca acea urina putea fi preschimbata in apa… sau pepsi twist… dar nu, ea a fost metamorfozata tocmai in… incredibil cum face dracu` misto de cei ce mandri…
Mai cititi o data si vedeti vorbeam de duhovnicul femeii. Eu zic ca virgula este destul de bine pusa ca sa intelegeti cele scrise si sa nu mai puneti atatea pariuri, ca nu-i duhovniceste…
@Daca tot aveti 28 de ani spune:
si:
Omul si-a spus varsta si profesia. Ar trebui sa-i stim si adresa exacta (de acasa si de la serviciu)? Si la ce v-ar folosi sa stiti ca e Ionel sau Gigel?
Va reamintesc povestea aceea cu “Hainele imparatului“… Cautati-o si o (re-)cititi…
Sunt trase de par. Pacat ca cei care publica astfel de lucruri mizeaza pe fantasticul relatarilor si nu pe bunul simt si judecata oamenilor. Cred ca este un mare pacat sa intoduci un sfant in astfel de fabulatii. Ce m-a mirat a fost faptul ca saccsiv s-a abtinut de la obisnuitele sale comentarii exaltate, ceea ce nu-i sta in fire. Din pacate majoritatea celor care-l citesc sunt ca cei care se uita la tv. Inghit pe nemestecate. Asta e. Inloc sa incercam sa ne indreptam preferam sa asteptam ca cineva sa faca minuni pentru noi. In curand o sa ajungem ca evreii.
Pacat, mare pacat.
@ROrtodox, subscriu :) Cat despre articol, cum ar zice americanii: WTF??!
Pustnice, un lucru n-am inteles: ce-ai cu cartea despre minunile Sfantului Nectarie? N-am citit-o, ar trebui sa ma feresc de ea? Daca esti de parere ca da, poti aduce argumente?
Eu o am (cartea). Și sunt multe minuni de bun simț și credibile acolo (am citit mai pe sărite).
Dar așa ceva… e bine să gândim. Să nu luăm de bun chiar tot. Și să nu promovăm orice.
Eu nu aș fi introdus așa ceva într-o carte, indiferent (no matter what).
Ah, deci fragmentul e din carte, nu prinsesem asta.
Desi te-ai plans ca sunt unii care te iau prea in serios, apreciez parerile tale. Si stilul in care le exprimi. Bineinteles, tot ce avem bun, e de la Domnul. Bine (c)-ai revenit!
Referitor la minuni, am citit in viata Sf. Iona din Kiev ale caror sf. moaste sunt in subsolul bisericii, din Kiev urmatoarele:
Revenind la doamna Maria-Liliana: marturiseste ca era imbracata in blugi, o bluza cu decolteu larg (daca putea sa scuipe in san pastilele de cianura), etc. Asta asa, un mic aspect. Nu mai zic de faptul ca abunda povestirea cu afirmatii de genul “daca nu ma insel”, “mi se pare ca”.
Cred ca marea problema a acetei lumi este ca toata lumea are dreptate… sau mai bine spus fiecare in parte… Daca cei care au citit cartea au simtit sporirea duhovniceasca din textul exemplificat… foarte bine… daca nu au simtit asta sa nu citeasca cartea…
Ceea ce este remarcabil pentru pustnic este ca reuseste sa ne reuneasca pe toti in dezbaterea unor subiecte de actualitate…
Felicitari si multumim!
Am vazut ca la articolul lui saccsiv comentatorii deja inchinau rugaciuni sfantului din vis, inca un pic si ii faceau acatist. Se aseamana foarte mult saccsiv cu vigilant citizen, zici ca-s veri, si comentatorii la fel, sunt cu totii rude intre ei.
Am fost martor prin august la o scena senzationala si in direct pe blogul lui VC, unde se implinise o saptamana de cand nu mai postase si la comentarii deja se facusera scenarii. De fapt nu scenarii, ca erau luate drept realitati. Si povesteau comentatorii acolo, ca cica au citit in ziar, ca a intrat FBI-ul peste VC in casa, l-au arestat, ca mai bine sa iasa in strada, sa il ceara inapoi autoritatilor, ca l-au batut, nu stiu ce i-au facut sotiei, etc. etc.
Dupa 3 zile scrie VC la sfarsitul unui nou articol ceva de genul: “Sorry guys, even Vigilant Citizen goes in vacation!” :) Deci.. asa ceva? :)
Sfantul din vis, Cosma Protosul, este cat se poate de real si are nu numai icoana si moaste, ci si slujba de pomenire. Ea este compusa de parintii de la Manastirea Simonopetra. Nu vad de ce nu s-ar ruga un ortodox la Sf. Cosma!
Eh, n-am observat :) C’est la vie.
Eu din toata povestea retin, in primul rand, viata Sf. Cosma :)