Sep 19, 2010
Apologeticum și lucrarea înșelării sau «Cum să faci orice pentru auto-îndreptățire!»
După ce Război Întru Cuvânt a publicat interviul cu p.Proclu, știam că se va declanșa apocalipsa. Fumul intens intrat în viesparul Apologeticum a fost prea puternic și o reacție urma să vină. Fiindcă printr-o serie de interviuri, RÎC au demonstrat că stâlpii ortodoxiei sunt puțin mai rezervați și echilibrați în privința CIP-urilor. Au devenit cam stingheri și au ales să lovească în cei ce nu sunt de acord cu ei și nu prin argumente ci prin răstălmăciri menite să dea impresia că avem de-a face cu oameni de ... puțină încredere, neștiutori și incoerenți. Totuși ... eu speram să se consume puțin mai mult.
p.Proclu avertizase deja că se va întâmpla asta:
Eu va spun inca ceva: vin unii… ca de-asta, sunt de vreo doi ani de cand ma necajesc si nu pot reusi de fel. Cum sa spun, vin, cer cuvant de folos, si pe langa cuvantul de folos, vad ca apare altceva. Si-am vazut unele persoane – nu zic ca n-am vorbit, am vorbit – ce m-au intrebat si am raspuns; dar am vazut si le-am spus asa la unele persoane: asa trebuie sa vorbesti: daca am vorbit rau, rau am vorbit, daca am vorbit bine, bine am vorbit.
Pentru ca ei, cum sa spun, le infloresc, ii pune si coada, o face mai mare, ii mai pune si niste coarne. Ii spun: de ce ai schimbat cuvintele? Si rupe din gura ca eu am zis. Si daca vad asa… Si-i spun: “mai, omule, eu n-am zis asa“. Si atunci, pentru treaba asta, nu mai primesc [oameni] si sora mea mi-a spus sa nu mai primesc.
Si am spus la multi: ma rog la bunul Dumnezeu sa nu ajung ca Parintele Iustin. Ca am vazut la parintele Iustin: el e tras din toate partile! Si care nu poate, il poate ponegri. Adica il infloreste imprejurul lui, ca sa poata pica in groapa.
Treburile merg tot sucite, si-amu`, fiindca se fac treburi de-aiestea, ma pazesc a nu judeca, si asa vreau, cat pot, sa ma rog pentru el, dar… felul cum o incurcat-o itele…. nu stiu cine l-a pus de-a facut niste treburi… sucite. Prima data… vai de mine! E tras din toate partile. Si daca el ar vrea sa plece intr-o parte, il poate ataca usor. Is mai multe persoane… Se mananca, aiestia cu ceia, ceia cu ceia… Dumnezeu sa inteleaga! Dar felul cum am observat nu mai e bun… Doamne fereste! Doamne fereste!
Eu sunt expert în minciuni...
... și este o muncă migăloasă:
- Trebuie să coși o poveste credibilă.
- Trebuie să te acoperi pe orice suspiciune fiind foarte atent la detalii, micile detalii contează cel mai mult.
- Trebuie să ajungi și tu să o crezi pentru a o spune credibil.
Apologeticum a reușit doar la punctul 3. Poveste incredibilă, neatenție la detalii dar (probabil) ei o cred sincer.
Făcătura Apologeticum a pornit de la următoarele:
Și părerea mea...
Primesc dimineața un mesaj. Vezi pe Apologeticum. Mă dezmeticesc, mă uit și mai întâi am citit transcriptul. Îl parcurg până la final și realizez că nu am înțeles absolut nimic ceea ce pentru mine este ciudat. Printre marile mele defecte este și că mă pot contra cu cineva pe subiecte care mi-s necunoscute doar răsucindu-i vorbele împotriva sa. Dar ... din această înregistrare ... nu reușeam să prind vreo idee. OK! M-am prostit... îmi zic eu în sinea mea. Hai să ascult și înregistrarea.
Nici nu pornește bine și găsesc prima lipire. La eu și părintele Iustin ... și părintele Iustin este adăugat având o schimbare bruscă de tonalitate nespecifică p.Proclu. Vai de mine ... îmi zic în sinea mea. Merg mai departe ... o incoerență rară și multe ... MULTE pocnituri. Câteva din ele arată clar o lipire de amator sau pauză la reportofon.
p.Proclu nu este desăvârșit în materie de gramatică dar ... nu are probleme de coerență. Mai sare dintr-o idee în alta dar mereu revine. Totuși în salata prezentă pe Aplogeticum ... nu merge. Idei frânte, cuvinte singuratice, multe inflexiuni sonore și schimbări ale sunetului de fundal ce nu au ce căuta într-o înregistrare continuă. Avem o peticeală jenantă pentru tehnica și soft-urile zilei de azi. Citiți acest comentariu fiindcă mie mi-e prea lene pentru a lua înregistrarea pe minute.
Problema acordului înregistrării
Dacă aș fi prost, atehnic și fără un auz destul de ascuțit ... aș crede că interviul este dintr-o bucată. Totuși ... dacă ar fi așa ... eu cred că este o convorbire privată înregistrată securistic. La înregistrarea RÎC p.Proclu știe că este înregistrat venind cu un îndemn personal să se dea la aparat ce a spus. Dar la făcătura Apologeticum p.Proclu spune la un moment dat: Stii ce, dar nu poti sa spui la nimeni, noi asteptam niste vremuri grele. Îmi dă impresia că nu era o înregistrare de dat la aparat.
Problema lipsei de conținut
Era un banc mai necreștin și spunea așa:
Ion vine acasă și o găsește pe nevastă cu amantul în pat ... în plin adulter. Ion rămâne înmărmurit dar ea îi spune: Ioane... tu crezi ce vezi sau ce-ți spun eu?
Cam așa e la Apologeticum. Primul răspuns dat cuiva care m-a întrebat ce părere am a fost de genul:
Avem de-a face cu un amalgam incoerent și nedefinit dar care prinde o formă și înțeles doar prin tâlcuirea Apologeticum.
Cam la fel merge la niște secte de tremurători cu vorbirea în limbi. Unul face vocalize cu încurajare demonică sau doar din instinctul de turmă iar altul o tâlcuiește. Iar dacă întrebi pe mai mulți... toți o tâlcuiesc diferit. Cam așa este și aici. Au peticit o serie de cuvinte, propoziții și fraze ale p.Proclu într-o plastilină ideatică și apoi au modelat-o 'din tastatură' în struțo-cămila ce le folosea lor pentru auto-îndreptățire.
Mai mult de atât...
... ce să spun? Nu aș vrea să fiu în locul lor la Judecată dar nici cu mine nu mi-e rușine!
Vă rog să citiți și Cum inteleg eu articolul socant de pe Apologeticum, cu P. Proclu. Este bun să completeze cele pe care de lene sau lehamite nu le mai scriu fiindcă nu are rost. Despre cei ce sunt somebody (cineva) și cei ce sunt nobody (nimeni) în Biserică, de stâlpi și uluci de gard .... și multe alte probleme care vădesc clar intențiile Apologeticum.
Dar ce mă bucură este că oamenii văd. Ce mă întristează este că prin ei se deteriorează imaginea unui mare Duhovnic (Pr. Iustin Parvu) căruia îi distorsionează mesajele externe pe când la Spovedanie, ca Duhovnic, dă niște mesaje foarte clare și corecte ... dar atât de diferite de linia oficială Apologeticum încât ajungi să te întrebi dacă este același om...
La final mă mir, în prostia mea, cum pot niște oameni ai lui Dumnezeu ca acești ucenici digitali Apologeți să aibă atâta lipsă de teamă față de Dumnezeu. Scopul nu scuză mijloacele, dragii mei ... și sper că veți înțelege asta până va fi prea târziu.
Cred că le-am dat prea multă importanță deja celor de la Apologeticum și voi face pe cât posibil să-i evit de acum înainte. Misiunea lor e clară și nu se potrivește cu a mea. Dumnezeu să-i lumineze fiindcă e foarte întuneric acolo.
PS: Îmi trecuse prin cap să fac câte un audio cu fiecare mare Duhovnic spunând să ia lumea pecetea ... doar ca o demonstrație a ce înseamnă pentru mine să te consumi în a face un fals. Dar nu sunt dispus să risc să fie apoi folosite de alții. Nu îmi pot asuma duhovnicește modificarea radicală a înțelesului vorbelor ce pot influența pe mulți.
Daca nu crezi cu adevarat in Dumnezeu nu ai teama de El si faci tot ce iti trece prin cap pentru ca, conform satanei, esti liber de pacate si tu esti dumnezeu.
Si totusi, parintele Iustin de ce ii tolereaza cu tampeniile lor?
Nu e niciunul din obstea aia care sa-i spuna cum se comporta ”apologetii”, ce tampenii si jigniri emana pe blogul lor?
Trist.
ioanL,
daca ati fi tatal unor copii neascultatori, dv. i-ati goni de acasa?
Nu este mai intelept sa tii copii neascultatori langa tine, cu nadejdea ca Domnul ii va indrepta intr-o buna zi poate si prin exemplul pe care il vad in parinte si ceilalti frati?
Amintiti-va cuvintele Sf. Apostol Pavel care zice ca dureri ca ale celei ce naste a suferit pana sa isi nasca fii duhovnicesti intru Hristos.
Pustnicul Digital, se vede ca inca nu esti tata :)
Poate trebuia sa intreb:
De multe ori ne-am intrebat si noi acelasi lucru. Cred ca multi indraznesc prea mult justificandu-si toate atitudinile cu “binecuvantarea” Parintelui Iustin. Personal, cred ca multi rastalmacesc raspunsurile Parintelui sau il primesc potrivit propriei credinte. Atunci faptul ca smintesc atatea suflete, nu stiu cum s-ar mai putea talmaci. Credinta ar trebui sa apropie, nu sa indeparteze sau sa sminteasca si, mai ales, sa creeze atatea discutii legate de Petru-Voda si Parintele Iustin. Chiar nu merita Parintele acest lucru, pentru ca tot ceea ce ofera oamenilor este lumina si bunatate! Sa nu-i mai facem rau Parintelui Iustin, crezand ca doar noi avem harul de a-l intelege!
Altfel nu ne deosebim cu nimic de acel grup al “supercorectilor” care il “corectau” si pe Parintele Serafim Rose in America. Caci, parafrazandu-l pe Parintele Serafim, “in ce camasa de forta a logicii vor sa ne sileasca” unii “sa intram si cat de nepotrivite sunt aceste lucruri cu nevoile reale” ale ortodoxiei de astazi, ale inimilor care se racesc si se indeparteaza de tot ceea ce este sfant! “Pur si simplu, nu sunt acolo unde trebuie, se lupta cu morile de vant” virtuale, “cu logica lor iezuita, indreptatindu-si propria “puritate”, cand, de fapt, este nevoie doar de inimi calde si constiente pentru a-i ajuta pe cei ce sufera si cauta si a-i aduce la Hristos”.
Iertati-mi si mie “superparerea”, ca tot dintr-o atitudine critica si mandrie vine! Toti ne grabim sa postam undeva gandurile noastre, pentru ca undeva in adancul nostru credem ca avem dreptate.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa fim crestini adevarati si sa putem iubi lumea cu adevarat!
Lamuriri de la p. Proclu.