Pustnicul Digital

Am citit aceste comentarii pe SACCSIV ale lui Marian exNorvegia și sunt sigur că e bine să le citim și să luăm aminte, din toate punctele de vedere, a decăderii lumii și a puterii rugăciunii.

Comentariul 1:

Era prin anul 2002. aveam cateva luni de cand ajunseseram acolo eu si sotia mea. Reamintesc ca eu sunt tigan si sotia mea romanca. Si cu ocazia aceasta notati va rog ce pot face un tigan si un roman atunci cand se unesc spre bine, spre aparare si spre slava lui Dumnezeu, deci, abia sositi noi in Italia cu multe sperante si mult optimism, ne-am atras imediat simpatia unui grup de prieteni italieni, grup pe care l-am cunoscut prin intermediul proprietarului la care locuiam. La inceput a lucrat doar nevasta-mea, apoi am gasit si eu de munca. Trebuie sa spun ca ei ne-au ajutat deoarece ne-au vazut foarte dezghetati la minte si foarte prietenosi. Este greu sa intri pe sub pielea italienilor, dar la noi se intimpla totul ca fiind ceva firesc. Ne chemau sa luam masa impreuna cu ei. Asa se face ca intr-o zi, i-au gasit nevestim-mi de lucru. Mi-amintesc ca intr-o seara,eram la o terasa impreuna cu tot acest grup, toti familisti. Apare o masina superluxoasa si coboara un domn bine de tot care ai saluta pe toti si zaboveste putin la masa noastra. Franca, una din grup, imi sopteste ca o sa-mi puna o vorba domnului respectiv deoarece este unul foarte cunoscut si bogat in zona. eu imi doream mult de tot sa incep treaba cat mai repede deoarece ma simteam un intretinut. Am vazut cum toti ai vorbeau domnului respectiv aratind zimbitori spre mine, iar acela a venit sa ma salute. Mi-a pus cateva intrebari si urma ca a doua zi sa ne intilnim pentru a merge sa ma recomande catorve firme. Asa am facut.

Comentariul 2:

A doua zi, m-am prezentat punctual la locul de intilnire iar domnul respectiv s-a prezentat la fel de punctual. am urcat si am mers intr-adeva la cateva firme. am vazut ca toti acei patroni il cunoasteau bine si il respectau. La un moment dat, revenind el la masina cu un suris optimist imi zice : Mariane, de-acum ai sa fi bine. ti-am pus o vorba la compania asta (mecanica) si in scurt timp vei incepe. Eram bucuros nevoie mare. el porneste, iar in masina imi zice ca ar trebui sa sarbatorim momentul. Face el cinste. am zis ok. Ne-am oprit la un restaurant si mi-a oferit o masa. Incepe si ma descoase. AI povestesc ca in Romania am fost ofitzer al Marinei Militare, mi-ad dat demisia si am venit in Italia. Ma priveste cu simpatie si imi zice ca are un deosebit respect si drag de marinari. Ma invita la el acasa, pentru a-i admira colectiiile iar eu refuz zicand ca poate altadata. Mi s-a parut suspecta insistenta lui. Apoi ma intreaba daca imi plac in mod deosebit femeile, de cate ori fac dragoste cu nevasta-mea si altele. Iar insista sa merg la el. L-am rugat sa ma duca acasa si i-am promis ca altadata voi veni cu sotia mea sa-i admiram colectiile (ca sa scap de el). A cam mustacit si m-a adus la casa proprietarului meu, Andreea. Cand m-am vazut acasa la Andreea, am rasuflet usurat. Au vorbit ceva intre ei, l-am vazut pe Sergio, acel domn, ca era cam nervos. Apoi a plecat. vine andreea si ma intreaba ce am facut cu serviciul…daca mi-a gasit Sergio ceva. Ai povestesc totul la care Andreea imi zice : pai nu sti ca Sergio este gay? am inmarmurit. si primesc si sfat de la Andreea : eu zic sa faci ce zice el ca o sa ajungi bine de tot. N-am vrut sa-ti spunem ca e gay, nu te supara. Ne-am gandit ca poate vei accepta o relatie cu el pentru ca foarte multi straini veniti in Italia asa ca tine, au acceptat. Am ramas paf cand am auzit ca multi marocani si alti arabi, ei fiind musulmani, fac din astea, tocmai ei pe care ai stiam supercorecti.

Comentariul 3:

Am aflat ca Sergio era fizioterapeut, era plin de bani si respectat de toata lumea ca de altfel toata lumea. Bineinteles ca nu am acceptat si i-am zis lui Andreea ca mai bine ma intorc in Romania decat sa fac din astea. Mi-a raspuns ca nu ma obliga nimeni sa fac treburi din astea dar ca in Italia, atita timp cat nu faci rau nimanui, toata lumea te vede ok. Mi-a recomandat sa-mi schimb mentalitatea daca vreau sa am succes in Italia. De a doua zi, am vazut ca si Andreea si toata gasca lui, s-au cam schimbat in atitudine. O perioada nuam mai iesit cu ei la terasa si am auzit ca ma tot cauta Sergio. a venit Andreea si mi-a zis : ai grija…i-am zis lui Sergio ca nu te mai intereseaza nici ajutorul lui si nici o relatie cu el…era suparat foc…a zis ca o sa actioneze ca sa fi expulzat din Italia…are relatii peste tot. Mi-a fost frica….m-am dus acasa si am inceput sa pling….m-am certat cu Dumnezeu spunindu-i : de asta m-ai adus aici ? Sa vad asemenea scarbosenii ? m-am linistit si am pus mina pe acatistul domnului nostru Iisus Hristos…..nu l-am mai vazut pe Sergio de atunci…iar grupul nostru de familisti italieni si-au schimbat iar atitudinea in bine. Ba chiar m-au si laudat spunindu-mi ca am trecut un test…am avut de ales intre compromis si saracie. am prins curaj si am continuat mai insistent cu acel acatist. Totul s-a linistit. Pentru o perioada.

Comentariul 4:

Intr-o zi, vine un alt prieten din grupul de italieni pe nume Francesco si imi zice ca de maine voi incepe lucrul chiar la el, in tapitzerie. Mi-a pus o vorba iar patronul a acceptat. M-am bucurat mult, mai ales ca deja imi expirase viza si eu ar fi trebuit sa parasesc Italia de o luna de zile. Deci de o luna eram ilegal acolo. si aveam si mare incredere in Francesco si sotia lui Stefania. Aveau si un copil. Toate bune si frumoase. Numai ca la locul de munca, Francesco a inceput sa prinda ura si invidie pe mine. Patronul ma aprecia mult si imi marise si salariul. a inceput sa ma sicaneze…sa ma ia la misto….sa-i atite pe ceilalti colegi impotriva mea si chiar sa ai spuna patronului sa-mi faca vint de acolo. De obicei dimineata ma lua el cu masina…dar cand am vazut ca nu mai conteneste, am hotarit sa vin la junca in bicicleta…pe ploaie, vint, calduri toride. Si asa am facut. Vazind el ca am atita ambitie, mai mult ma urit. Se facea ca ne este prieten….ma chema pe mine si nevasta-mea la ei la masa pentru a ne trage de limba. In scurt timp, i-a pus pe toi cei din grup, impotriva noastra. Intr-o zi, a venit Andreea si mi-a zis ca trebuie sa-i dau mai mult la chirie. Se simtea o tensiune intre noi si ei. Nu ne mai chemau nicaieri, nici nu mai veneau pe la noi. La munca deja totul devenise un calvar. Patronul il ascultase pe Francesco si m-ar fi dat afara dar nu gasea inlocuitor. Incepuse sa ma umileasca de fatza cu ceilalti colegi care rideau cu gura pina la urechi. Intr-o zi a cautat motiv de cearta, cu toate ca taceam din gura. si mi-a zis ca daca sunt roman (nu stiau ca sunt tigan…aspectul meu ma face sa trec drept orice altceva dar tigan nu)…..deci daca sunt roman, atunci e musai ca sunt hotz, mizerabil si comunist. I-am zis mai bine sa taca din gura ca el habar n-are ce este comunismul si nici nu si-ar dori sa stie vreodata. Rideau de mine vazindu-ma ca ma chinui atitia kilometri in bicicleta, pe ploaie. Intr-o zi le-am zis, nemaisuportind…ca ceea ce fac ei, pot si eu….adica sa imi cumpar o masina si sa vin la munca…dar i-am intrebat daca si ei pot face ce fac eu. Adica sa renunte la masini si sa vina pe ploaie si vint in biciclete. Mai rau i-am atitat. Era un chin, ce sa mai. Apoi tot grupul de familisti italieni, din prietenii de altadata, se purtau cu noi ca si cu niste infractori.

Comentariul 5:

Deci cum am spus, grupul nostru de italieni, devenisera dusmanii nostrii din invidie pentru ca vedeau ca ne merge bine. Odata a venit Andreea pe la noi ca sa ne inspecteze. Privirea ia fost atrasa intr-un coltz, de candela si icoana Maicii Domnului. M-a intrebat ce este aceea si de ce arde ? Ce i-am pus acolo de arde ? I-am explicat ca acea candela am facut-o eu dintr-un borcanel…i-am pus ulei si fitil si arde. Mi-a zis sa n o sting ca sa nu ia foc ceva. Apoi a inceput sa rida de noi. Ne-a intrebat daca in Romania toti suntem asa de dobitoci. L-am auzit odata cum ridea cu un marocan musulman de Crucea lui Hristos. Marocanul il intreba : Andreea, de ce va rugati voi crestinii la un cadavru de pe o cruce ? si andreea i-a raspuns rizind ca el in nici un caz nu se roaga la Hristos…el nu se roaga la nimic. Am iesit si eu pe culoar si m-am bagat in vorba. am vazut ca pe un perete era o cruce cu Hristos rastignit de aceea rideau. L-am rugat pe Andreea daca imi da mie crucea aceea. A inceput sa rida si mi-a zis ca o pot lua si in Romania. De a doua zi, am avut probleme si cu marocanii (eram vecini cu ei si stateau in chirie tot la Andreea). Veneau beti noapte tirziu, cautau motiv de scandal dar niciodata nu ieseam afara din camera. Intr-o noapte au inceput sa tipe si sa urle. Il auzeam pe unul dintre ei ca zicea in italiana : sunt mai inteligent decat romanul asta…ca sa ma faca sa ies din camera. Dar n-am iesit. am aprins candela si ne-am pus impreuna in genunchi la rugaciune eu si nevasta-mea. Dupa 5 min, dormeau cu totii uitind usa deschisa. Parca ziceai ca cineva a intrat si i-a gazat.

Comentariul 6:

Am uitat sa va zic ca in final am luat crucea aceea de pe perete ca sa nu mai aibe nimeni motiv sa o ia in ris. O am si acum, am adus-o acasa la noi. Deci i-am povestit lui Andreea despre marocani si l-am rugat sa ia masuri ca sa nu ne trezim cu carabinierii la usa. Am ramas mut cand am vazut ca tot lor le da dreptate. am priceput intr-un tirziu ca toate ne sunt potrivnice. La munca era din rau in mai rau. Nevesti-mi ai mergea si ei rau la restaurant deoarece ai pusese-ra vorbe acolo si toti isi batea joc de ea. Andreea ne marise chiria, la mine la munca era un calvar….prin localitate, nimeni nu ne mai baga in seama, parca eram ciumati….banii se duceau, ne puneam problema zilei de maine, ce vom minca…daramite sa mai si trimitem ceva in tara pentru fetitza noastra ramasa la soacra-mea. Intr-o zi da telefon si soacra-mea ca daca nu trimitem bani, sa venim sa ne luam fetitza….asta ar fi insemnat ca daca ne intorceam in Romania, pierdeam sederea in Italia, deoarece inca nu ne iesise permisul de sedere iar grupul nostru de italieni faceau tot posibilul sa tergiverseze lucrurile. Usor-usor am intrat intr-o stare de panica si disperare si eu si nevasta-mea. nu mai reuseam absolut deloc. Nici la rugaciune parca nu mai aveam putere. totul se inchidea in calea noastra. am inceput sa ne imbolnavim. Mi-am dat seama ca ceva se intimpla…ceva necurat. Am decis sa ne mutam de acolo. Am cautat o alta casa, apartament de inchiriat. Nimeni nu dorea sa ne inchirieze pentru ca eram romani. Intr-o zi, am gasit totusi o femeie dispusa sa ne inchirieze. Pe seara, a venit Andreea nervos si m-a intrebat daca vreau sa plecam de la el. am ramas mut. de unde aflase Andreea asta….mi-a zis ca mai intai trebuie sa-i dau banii pe chirie (cerea mult) apoi pot sa plec. A doua zi, femeia aceea nici nu ne-a mai deschis usa, deci nu ne-a mai inchiriat. De vreo 3 -4 ori s-a intimplat ca cineva sa doreasca sa ne inchirieze, apoi s-au razgandit….si de fiecare data Andreea afla totul. Apoi am decis sa schimb serviciul, sa plecam din zona. Asa ca mergeam pe la alte fabrici sa caut. Surpriza…Francesco afla de fiecare data si ma ameninta ca daca plec si nu-i platesc lui andreea, ma aranjeaza el. Incercam din rasputeri sa ma rup de acolo dintre ei dar nu aveam nici o sansa. aveam sentimentul neputintei.

Comentariul 7:

Eram sleiti de puteri si eu si nevasta-mea….nu mai stiam incotro sa ne indreptam, nu mai deosebeam albul de negru. Eram terminati si bolnavi pe deasupra. Eram la mina lor, blocati intr-o tara straina ostila noua. Intr-o zi de Simbata, ne-am apucat sa zugravim in camera ca sa mai uitam de necaz. am dat alta culoare. Ce sa vezi ? A doua zi, dupa ce s-a uscat, se putea distinge foarte clat, undeva sus pe perete….aparu-se o stea in cinci sau sase colturi nu-mi mai amintesc exact. Nevasta-mea se uita uluita si nu stia ce sa creada. Imi zice : Mariane, o fi semn bun asta ? eu ai zic nedumerit ca nu stiu dar ca in general totul in afara crucii este cam suspect. Daca aparea crucea era altceva. apoi mi-am pus intrebari….cum de afla grupul nostru tot ceea ce vrem sa facem ? De ce am ajuns in halul acela ? De ce ne sunt inchise toate caile si nu scapam din ghearele lor ? am cazut in deznadejde……si plingand eu asa singur, iar m-am certat cu Dumnezeu….am pus mina pe un caiet, un pix si am inceput sa scriu minat parca de cineva….o convorbire cu Dumnezeu….as fi vrut sa-i trimit o scrisoare…..nu stiu….nici eu nu-mi explic gestul acela….mina mea scria de fapt o ruga disperata si eu nu-mi dadeam seama. Am sa incerc in urmatoarea postare sa va descriu cat de cat rugaciunea aceea incercand sa mi-o amintesc. Am inteles in sinea mea ca ceva era in neregula cu grupul nostru de italieni. De a doua zi am inceput sa ma interesez de ei. am intreebat in stinga si-n dreapta despre ei, facand in asa fel ca sa nu par suspect. Si am aflat ca Andreea care era insurat si avea si un baietel, era gay…practicant al spiritismului….Francesco era fost mafiot…un nenorocit care a nenorocit multa lume, si-a gasit necazul in Ucraina unde avea afaceri, inselindu-i pe ucrainieni. Intr-o zi un grup de rusi l-au batut pina l-au bagat in coma si a intervenit statul italian care l-a adus in ultimul ceas acasa…avea o placa de argint in cap in urma operatiei. si el practicant al spiritismului. Cristina, o femeie foarte de treaba, parasita cu un copil…practicanta a spiritismului…si altii. Am aflat ca ei se stringeau in fiecare noapte, se tineau de mina in cerc si invocau spiritele (dracii) ca sa le arate de toate. Am aflat ca intr-o noapte, facand ei acelasi ritual obisnuit, cineva, un nou invitat, i-a luat in ris. Iar spiritul acela invocat s-a suparat, a urlat de se cutremura casa si l-a trintit pe Andreea la pamint. Toata localitatea stia ce fac ei dar nimeni nu zicea ceva. Dealtfel li se parea ceva amuzant.

Comentariul 8:

De abia acum intelesesem ce se intimpla…dracii le aratau tot ce vrem noi sa facem. Poate ca si steaua aceea aparuta pe perete din senin, avea un rost….poate functiona ca o videocamera prin intermediul careia, ei ne tineau sub control. am inteles ca asa nu se mai poate si ca ne aflam in pericol de moarte. am inteles ca scaparea nu mai este decat la Dumnezeul Puterilor. Asa ca am decis : trecerea pe sistem de alarma si am instituit stare de urgenta in familia mea. am hotarit…acatiste de cate trei ori in zi la candela aprinsa (dimineata, la prinz si seara), Doamne miluieste-ne permanent in gand, candela aprinsa non-stop. Am facut treaba asta in cel mai mare secret si cu mare frica de Dumnezeu. Stiti ce s-a intimplat dupa o saptamina ? Era o zi de Duminica…cine a fost in Italia, stie cum este o zi de Duminica mai ales pe la tzara…pustie. Nici tipenie de om pe strada. Majoritatea se odihnesc si dorm. Era imediat dupa ora 12, stateam cu nevasta-mea linistiti dupa ce am mincat. Deodata s-a auzit o detunatura atit de puternica, incat noi crezuseram ca este cutremur…ceva de nedescris. am iesit pe culoar afara ca sa vedem ce s-a intimplat caci de pe partea cealalta se auzise. Au iesit intr-un suflet si speriati si marocanii, vecinii nostrii. In cateva minute, au iesit si vecinii de la casele dimprejur. Afara, jos, Andreea avea sprijinita de perete, o oglinda mare si deosebit de grea. Era de mult acolo. Avea cred ca juma de tona….era imensa…asa cum sunt oglinzile venetiene. am vazut acea oglinda imensa facuta tandari. In mii si mii de bucatzele….mai….deci nici macar o particica mai mare. Toata praf si pulbere. Nevasta-mea zice : in traditia noastra se spune ca aluia care i se intimpla asta, va avea mare necaz. Eu ai zic….asa o fi, dar eu cred ca dracii trimisi de ei s-au razbunat pe lucrurile lor….ingerii Domnului cred ca i-au gonit de aici. Vom vedea. Dragilor….incepind de a doua zi, au inceput sa sune telefoanele. Fabricile la care am fost ca sa-mi caut de munca, ma cautau de zor si-mi propuneau contracte. Cateva agentii imobiliare ne-au sunat si ne-au zis ca au auzit ei de undeva ca noi cautam apartament cu chirie si daca vrem sa trecem….au niste oferte bune. Asa ca am schimbat zona si serviciile. Apoi ne-au venit si permisele de sedere si dupa un an de chin si asteptari, am fost acasa in romania sa ne luam si fetitza. Adica totul s-a schimbat. Dupa o perioada, am auzit de Andreea ca a intrat in probleme cu garda financiara…..pentru polite mai vechi i-a venit o amenda de multe mii de euro. Pe Francesco l-am vazut odata in bicicleta cu mina in ghips. Tapitzeria la care lucrasem impreuna cu el, a dat faliment, patronul era cautat de garda financiara pentru neplata taxelor, iar el ramasese fara munca. Cat despre noi…..de atunci am inceput urcusul insa am decis ca in familie, candela, crucea lui Hristos si rugaciunile sa ramina la loc de frunte….permanent, cat vom trai. Deci vedeti….nu m-am apucat sa ma spurc cu nevasta-mea….ea nu ma parasit in momentele cruciale aruncandu-se in bratele cine stie cui…putea s-o faca…se stie ce fac romancele odata ajunse in Italia. Nici nu m-a facut tigan, sau macar sa arate cu degetul spre mine…asa cum fac romanii si tiganii din Italia, aruncand vina unii pe altii, spre satisfactia italienilor. Nici eu nu m-am dus sa fur sau sa-i dau in cap lui Francesco , Andreea sau Sergio. Ci ne-am unit amindoi punind in aplicare invataturile din tara noastra…unind faimosul foc al dragostei tiganesti cu intelepciunea romaneasca…totul spre slava Celui Preainalt.

Comentariul 9:

Cam asa era rugaciunea aceea…iertare daca nu mi-o mai amintesc exact :

Doamne, Tatal nostru ceresc, Tu cel ce stii inimile si rarunchii oamenilor…ce vrei Doamne sa faci cu mine ? De ce Doamne mina Ta apasa puternic pe oasele mele bolnave ? De ce Doamne Te uiti la ei cum ne chinuie si nu intervii ? Vino Doamne degraba ca a slabit duhul nostru…in groapa mortilor ne-au pogorit pe noi si pamint arunca peste trupurile noastre rizind. suna Doamne din surle si trimbitze si vino cu legiunile Tale ingeresti. Arata-le Doamne cine esti Tu. Maicutza Domnului, mult gresit-am in fatza ta si a Fiului Tau…stiu, iertare cer daca mai este timpul…arata-ti raza ta de lumina…arata-le lor ai cui robi suntem noi…caci au crezut ca au de-a face cu doi caini bolnavi. Doamne, vino si fa cu noi asa cum ai facut cu poporul Tau pe cand era rob in tzara Egiptului. Scoate-ne pe noi din mainile lor. Iata Doamne, eu fiul risipitor, ma intorc acum din indepartate tari, murdar si jupuit de vrajmasii Tai….caci la masa lor am stat Doamne si arvuna Ta am cheltuit-o…de ris dracilor m-am facut. Deschide-mi mie Doamne caci bat la usa Ta…..iata vin in urma mea intunericul si groaza….deschide-mi mie Doamne nemernicului. Ca de nu-mi vei deschide Tu ma vor lua pe mine. Vrei Tu oare Dumnezeule ca mort sa fiu eu ? Vrei tu sa nu-ti mai pot spune in veci Doamne miluieste ? Vrei Tu ca acesti vrajmasi ai Tai sa rida si sa spuna ca la Tine ne-am inchinat si n-ai venit ? De ce Doamne ? Oare n-ai venit si pentru mine in lume ? eu sunt primul tilhar Doamne care te-am rastignit, te-am palmuit si te-am adapat cu fiere….si continui s-o fac neincetat…opreste-ma Doamne. Deschide-mi grabnic ca oasele mele se sfarima. Vino si ridica-ma din groapa in care m-au arucat si reda-mi frumusetzea cea dintai…sterge-mi singele ranilor si ma curatza…lupta Tu pentru noi Doamne ca neputinciosi suntem. Dumnezeula al puterilor….de cate ori ai iesit in cautarea mea nevrednicul ? De cate ori ca un tata grijuliu, plingand ma cautai si intrebai de mine : unde este Marian…l-ati vazut pe Marian, robul meu, copilul meu ? De ce m-a parasit, de ce nu vine ? Iar eu Doamne fugeam de tine si in batjocuri traiam ? Iarta-ma Doamne si primeste-l pe fiul Tau risipitor…cheama slugile sa taie juncile frumoase caci se intoarce fiul Tau acasa…..deschide-mi Doamne usa. Ceine sunte eu Dumnezeule ? Caci de mic, inca din pintecele maicii mele, Tu m-ai calauzit…mi-ai aratat lumina zilei, frumusetile muntilor si vuietul marii, podoabele copacilor si zimbetul copiilor mi le-ai aratat mie ? Ce sunt eu Doamne…un fir de iarba in bataia vintului care astazi este si maine nu se mai stie locul sau ? IAr Tu Doamne, inaintea caruia muntii fug si marea geme cu talazurile ei….Tu m-ai calauzit si mi-ai purtat de grija. Vad Doamne cum regii si imparatii pamintului mor, inteleptii mor si saracii mor, iar eu cine sunt Doamne ca ma chemi mereu iar eu nu aud ? Ce sunt eu Doamne mai mult decat pleava ? Prin chinuri mari ai trecut sufletul meu, prin foc si durere m-ai calit ca sa deosebesc binele de rau….parintii mi i-ai luat si in mormint m-ai asezat…pe surioara mea ai luat-o de linga mine si cu pamint i-ai inchis gura ei….singur m-ai lasat printre oameni…cu mii de sabii m-ai strapuns…dar nu m-ai parasit. De ce Doamne acum ma lasi prada aici departe de casa ? Vrei ca ei sa se bucure de noi ? Doamne, trimite legiunile tale de ingeri si lupta-Te pentru noi…..nu pentru noi ca pacatosi suntem si nevrednici…ci pentru fetitza noastra care nu are nici o vina…pentru acest ingeras al Tau pe care Tu ni l-ai trimis spre crestere si educatie.