Iun 23, 2010
Fizica Cuantică, perspectiva creștină și niscaiva legume mărunțite probabilistic
Pe principiul « Cititorii mei sunt mai deștepți ca mine » îi las pe ei să vorbească și apoi elucubrez eu. Comentariile de mai jos le-am primit la postul despre Fizica Cuantică.
Cititorul Silviu - Comentariu
Am vazut si eu filmuletele, primul si al treilea, si deoarece nu e prima oara cand ma ciocnesc de aceste subiecte si am impresia ca mai stiu ceva despre subiectele cu pricina, imi dau cu parerea.
Partea I
Primul filmulet e unul stiintific, probabil facut de vreun asa numit "Physics-Education professor" de prin vest, care sunt academici ocupandu-se cu modul de a explica cat mai sugestiv fizica la nivelele pre-universitare. (PD: este din What the bleep do we know)
Acest experiment ilustrat grafic foarte frumos in filmulet se numeste in fizica "experienta cu doua fante", si la noi se studiaza prima data in liceu la optica (asta fiind partea din filmulet in care se trimite o unda prin cele doua fante, si nu particule). La o scara "suficient de mica" materia se comporta intr-adevar ca o unda uneori. Alteori se comporta ca o particula. De exemplu, in timpul propagarii, se comporta ca o unda, atata timp cat nu e "observata", adica atata timp cat nu se poate spune pe unde se duce (prin care fanta). Alteori, ca o particula, de exemplu cand ajunge la ecranul din spate si electronul e localizat. Aceasta comportare duala se numeste "principiul de complementaritate" (vedeti si pe wikipedia), si arata ca materia e ceva mai complex decat imaginile noastre 'stiintifice' pe care ni le facem despre ea, in particular modelul de particula si cel de unda.
De fapt, fizica cuantica nu arata ca materia "nu exista", sau totul ar fi o unda/frecventa, cum spun filozofii new-ageisti din filmuletul de la urma (ia cautati-i pe internet, sa vedeti ca nu-s fizicieni, ci scriitori 'la moda', de o anumita formatie. Icke, se pare ca e numai scriitor, cu idei exotice, parca l-am vazut si pe Chopra mentionat in filmulet, care, zice wiki, e doctor care a venit cu idei hinduse, de la 'gurul' sau si zice ca explica cum e cu mintea, realitatea, etc), ci ca de fapt materia/lumea e ceva mai complex decat aceste modele pe care le construim noi in incercarea de a 'intelege', si ca de fapt inca nu pricepem... Deci, partea a doua e pura fabulatie new-age, plina de simbolistica hindusa (pe care sunt sigur ca ati observat-o), si in pricipiu, stiintific vorbind, ar putea fi aruncata la veceu si trasa apa.
Insa, trebuie sa mentionez ca sunt si fizicieni de profesie care vin cu idei d-astea de a combina fizica cuantica cu problema "mintii", numai ca aceste lucruri sunt speculatii meta-stiintifice. De exemplu, a aparut o carte numita "Creative Evolution", de un anume Amit Goswami, la editura "Theosophical Publishing House", care a fost 'crescut in traditia hindusa sacra', si care vine sa ne explice/vanda si el hinduismul vopsit stiintific (acelora din vest care, saracii, nu au prea auzit de spiritualitate, in fara de vrajitorie, de multe secole, incat se intreaba nedumeriti, si pur academic, daca asa ceva exista de fapt).
Vreau sa spun ca trebuie sa fim atenti, ca nu tot ce e prezentat ca venind din partea stiintei e de fapt stiintific (nu dau exemple aici, banuiesc ca ati citit cartea cu Sf. Paisie Aghioritul si cu tanarul acela grec care merge pe la gurusi...). Deci chestia cu fizica cuantica (hinduism vopsit) e fabulatie new-age. Aceste fabulatii sunt posibile pentru ca fizica asta e foarte, foarte ciudata. De fapt, unul din fizicienii de seama din domeniu, R.P. Feynman, zicea "putem zice cu destula siguranta ca nimeni nu intelege mecanica cuantica". Si atunci se fac tot felul de speculatii, care sunt opinii din afara teoriei propriu-zise, despre fundamentele ei, adica sunt opinii din domeniul meta-teoriei.
Partea a II-a
In final, mi se pare nedrept sa nu mentionez si o astfel de speculatie frumoasa, facuta de Wigner (un nobelitic, tot in domeniul fizicii cuantice) prin 1980 daca nu ma insel (aproape sigur au mai facut-o si altii, dar nu am vreme acum sa cercetez), in care vorbeste despre problema masuratorii in mecanica cuantica, adica despre ceva foarte legat de experienta cu doua fante: care e 'starea' electronului cand nu putem stii nimic despre el (adica prin care fanta trece), si care e starea cand putem observa cumva (adica atunci cand il 'observam', chiar daca ne obosim sau nu sa culegem datele).
Nu vreau sa intru in detalii, se spune ca atunci cand facem o observatie, producem o "prabusire" a starii nedeterminate (intr-un anume sens, misterios, electronul trece prin ambele fante, fara a insemna ca se imparte cumva in doua bucati, cum ar fi putut sugera filmuletul) la una din variantele la dispozitie, in cazul nostru trecerea prin fanta stanga sau cea dreapta. Adica, inainte de observatie, nu putem sti nicicum prin ce fanta trece, e intr-o stare 'compusa', iar prin observatie se prabuseste/desface starea compusa si sa ajunge la una din 'componente'.
Teoria asta a masuratorii in mecanica cuantica isi propune sa explice CE ANUME produce aceasta reducere a starii compuse la una din variante atunci cand se face un experiment, si Wigner spune ca este constiinta ('consciousness') observatorului care e cuplat cu sistemul intr-un anume fel. Fireste, aceasta este o idee de meta-teorie (adica se ridica o intrebare la nivel fundamental, despre care teoria nu spune nimic stiintific vorbind, pentru ca problema e 'deasupra ei'), si 'solutia' lui Wigner e doar o opinie speculativa, pe care unii o pot ridiculiza (mi se pare ca insusi Feynman, in cursul lui celebru de fizica elementara mentioneaza obiectia "e luna pe cer daca nu se uita[=observa] nimeni la ea?"), dar daca ne gandim putin ce implicatii ar avea, ar insemna ca orice se petrece pe lumea asta ca "materie", are la baza o anumita "constiinta" care o observa, anume insasi materia si aparitia vietii, stiti voi, fenomenele care au dus la aparitia omului pe pamant, toate s-au petrecut observate de o anumita "constiinta", pe Care ma ma vad nevoit acum s-o recunosc si s-O pomenesc in scris cu litera mare... Adica, dpdv al acestei meta-interpretari a mecanicii cuantice, evolutionismul e o prostie imposibila, caci materia nu poate produce singura nimic, nici nu poate exista, ci are nevoie de o Constiinta in spate, adica de Dumnezeu. Dar, fireste ca asta nu e mentionat de dulaii teoriei evolutiei prin vest... (ar mai fi de zis, da'...) De aceea controlul si asupra stiintei, unde cei care indraznesc sa aiba alte idei decat evolutie + big-bang, sunt 'prelucrati' sau eliminati din 'sistemul umanitar'.
Final
Ma intreb daca nu cumva or incepe 'noii securisti' sa vina cu o teorie stiintifica despre 'evolutia' omului spre o noua treapta, care cere o placuta sau asa ceva pe frunte (ca tot vad in simbolistica asta hindusa lumina aia din zona fruntii...), pe care noi va trebui s-o purtam, ca sa nu stricam tranzitia tuturor (hei-rup-ul global) spre o forma 'superioara', spre 'indumnezeire'...
Cititorul Florin G. - Filozofie și castraveți
Dovleceii palizi se ascund sub borurile largi ale frunzelor, la intuneric si racoare. Acum sunt numai buni de gatit. Am facut o cercetare pe Google pentru retete cu dovlecei. Dupa ce am citit 27 de retete pot sa trag cateva concluzii. In principiu, datele fixe consta in: dovlecel, ulei, sare, piper, busuioc, ceapa, usturoi + tratament termic. Datele variabile sunt: dovleceul se taie rondele (60% din retete), sau se taie felii (25%), sau se da pe razatoare (10%) , sau se scobeste pe interior (5%). Mai apar cu o probabilitate de 30% rosiile si cu 20% maslinele. In principiu deci, cu o buna aproximatie, este vorba de aceeasi mancare la care difera gradul de maruntire a materialului.
Ce invatam noi din asta? Ca proprietatile esentiale ale hranei nu se schimba semnificativ intre sote, piureu si supa. Faptul ca la scara subatomica materia pare insa a se schimba in mod paradoxal, devenind “ceva” de nerecunoscut, i-a provocat pe oameni sa caute si sa imagineze teorii filozofice si explicatii cosmogonice adecvate. In microcosmos se intampla niste fapte scandaloase: particulele elementare nu se mai misca predictibil, ci probabilistic. Ii dai un branci electronului la stanga, si el o ia probabil la stanga, dar poate ca si la dreapta – cine stie?! Particulele nu pot fi inregistrate, filmate sau urmarite. Niciodata nu putem sti cu precizie despre particula concreta x unde se afla sau incotro si cu ce viteza se duce. Numim aceasta “principiul de incertitudine” al lui Heisemberg. E frustrant ca avem un principiu de incertitudine. De parca nu s-ar fi tinut cont, la Facerea lumii, ca exista pe aici si omul, care vrea sa stie totul.
Pe Dumnezeu nu reusim sa-L detectam la scara macroscopica a certitudinii newtoniene. Legea gravitatiei universale s-a dovedit o lege extrem de inflexibila. Nimic nu-i scapa. In sfera ei de influenta nu prea e loc pentru Cineva care merge pe apa.
Dar nici cu microcosmosul nu stam prea bine. La scara microscopica nu gasim altceva decat incertitudini. In mintea spargatorilor de mituri metafizice a incoltit atunci un gand perfid, acela ca materia de fapt nici nu exista. Materia nu e decat o schema mentala, o aproximatie inculta a realitatii, o eroare a lui Aristotel propagata peste milenii. Substanta Universului nu ar fi Materia, ci Constiinta! Iar lumea vizibila, nimic altceva decat o Aurora Boreala fantasmagorica tesuta de mintile robite de prejudecati ale oamenilor. Si unde Univers nu e, nici nu se mai pune problema de Creator.
Ideea aceasta nu este insa noua, a fost inaintata de iluministul JOHANN GOTTLIEB FICHTE pe la sfarsitul sec. XVIII. Taticul filozofiei idealist-subiective moderne si-a corectat insa singur teoriile la maturitate, ca urmare a criticilor virulente de ateism la care a fost supus. Ca urmare, daca la inceput Fichte afirma ca “in afara eului nu mai exista nimic, iar unica realitate o reprezinta senzatiile si constiinta individuala”, la sfarsitul carierei se raportează la Dumnezeu ca la o existenţă absolută fără început şi fără sfârşit responsabilă de actuala coerenţă cosmică. "Doar doctrina creştină a înţeles destinul ultim al omului. Activitatea misionară a lui Iisus a revelat omului filiaţia sa dumnezeiască, vocaţia sa soteriologică" afirma Fichte.
Ca sa nu inchei cu o fraza pedagogica, pompoasa dar banala, gen "natura, daca este privita ca o enigma de rezolvat, poate fi smintitoare pentru mintea care iscodeste" sau ceva de genul asta, am aprins cuptorul si am introdus cratita termorezistenta cu capac, continand cateva legume maruntite cam probabilistic, cu multumiri adresate lui Google pentru datele puse la dispozitie in scopul realizarii acestui grupaj. Natura (pamantul) este un loc din care ma hranesc. Cu osteneala. (Facerea 3:17).
Acum eu ... dar ... oare mai are rost?
Comentariile de mai sus sunt foarte bune și exprimă ceea ce presupuneam și eu. Nu vroiam să spun că materia nu este reală dar că ceea ce percepem drept solid nu este mereu chiar așa. Ideea rătăciților este simplă: dacă putem influența mental ceva la scară micro de ce, după un asiduu antrenament al conștiinței (în școlile hinduiste preferabil), să nu putem afecta materia și la scară macro.
Doar că, energia necesară nouă pentru a afecta astfel materia vine din două locuri: de la Dumnezeu sau de la diavol, nu de la noi. Atât timp cât Dumnezeu nu ne-a oferit pe tavă aceste abilități, și ele nu sunt dobândite prin rugăciune la Dumnezeu în Duhul Adevărului (știm Sfinți și Cuvioși care aveau/au influență asupra materiei și animalelor ... deși nu prin cerere o căpătau de la Dumnezeu ci doar prin voia Domnului când aceștia erau pregătiți), oare de la cine altcineva se pot dobândi ... dar culmea, tot cu permisiunea lui Dumnezeu.
Rătăciții CRED într-o energie creatoare ... o energie impersonală, rece, matematică și ușor manipulabilă prin anumite ritualuri exacte. Ei nu cred într-un Dumnezeu personal, un Creator, Dumnezeul din Biblie.
Creștinul caută mântuirea, nu stăpânirea materiei prin pierderea sufletului ... zic io.
Bun comentariul, desi am 2 obs:
1. nu de electron e vorba ca trece prin fanta, ci de foton (adica luminca),
2. iar lumina are dualitate: corpuscul (foton) si unda. daca extindem notiunea de materie la nivel subatomic, vb de particule elementare, care pot compune undele.
In rest, de acord cu tot! Parerea mea!
Mersi dar am fost destul de clar că nu sunt scrise de mine :) …
Experimentul cu pricina e realizat cu un tun care “trage” cu electroni.
Referitor la articol:
Amit Goswami mi se pare un tip extraordinar cel putin din punctul meu de vedere.
Senzatia creata in esenta e ca atat stiinta religiile oricare ar fi ele, spiritualitatea converg spre un punct comun de o complexitate si grandoare infinita. E oarecum de bun simt ca vorbind despre infinit sa exprimi lucruri contradictorii dar ca sa fie simultan partial adevarate, si in acelasi timp toate aceste abordari sa fie incomplete.
Adevarul in esenta poate fi relevat nu cunoscut sau descoperit, restul raman doar teorii oricat de frumoase extraordinare sunt ele.
..si io zic sa-l scoti pe Feynman din ecuatie. Face parte din categoria ateistilor fundamentalisti alaturi de R. Dawkins, Shermer, Hitchens, Kurzweil, Hawking si alti ‘apostoli’ ai “lumii noi”.
Dualitatea particula-unda se manifesta la nivel cuantic, microscopic. La nivel macroscopic efectele cuantice sunt camuflate de numarul mare de particule. A mica analogie am putea face cu se se intampla intr-un cor foarte mare. Putem pune in acel cor oameni la intamplare fara pregatire sau vreo inclinatie muzicala obisnuita. Luat fiecare in parte, si pus sa cante iese ceva ce nu poate fi suportat de un om cu bun simt muzical. Fiecare in parte canta pe langa melodia, o data putin mai sus, alta data putin mai jos, etc. Dar multi dn acestia impreuna produc un sunet armonios, placut auzului si care nu se prea mult daca am pune acelasi numar de solisti de prima clasa. Deci desi fiecare in parte deviaza, sau nu putem stii sigur ce nota pe langa va scoate de fiecare data cand deschide gura, avem acesta incertitudine, totusi punand multi astfel de oameni la un loc, abatererile fiecaruia interfereaza una cu alta si se anuleaza, si se aude in medie doar melodia de baza in jurul caruia oscileaza fiecare.
Acesta este efectul de masa, statistic care se manifesta in limita unui numar mare de evenimente de acelasi fel, despre care fiecare in parte nu am putea spune mare, deoarece exista o incertitudine. Cu piata financiara, de exemplu. Daca e criza, la unii poate le merge mai bine, castiga mai mult, altii pierd, dar in medie cand se face statistica pe tot ansamblul, se observa ceea ce au in comun toti, si anume o tendinta de scadere a veniturilor (puterii de cumparare). Un ansamble foarte mare de particule sa zicem (care individual se misca aleator) are un comportament foarte precis si bine ordonat in care se poate observa anumita tendinta comuna. De exemplu, apa care curge pe o conducta. Fiecare molecula de apa se misca aleator se cioneste de celalate. Intensitatea acestei agitatie a moleculelor este caracterizata prin temperatura. Cu cat e temperatura mai mare cu atat agitatia termica este mai mare si ciocnirile mai violente. Deci individual vor exista si molecule care vor avea viteze in sensul opus curgerii apei, si molecule care vor avea viteze in sensul de curgere al apei si molecule care se vor misca perpendicular pe directia de curgere, etc. In medie, insa, datoria presiunii, sau gravitaie (sau oricare altei forte exterioare) care actioneaza asupra fiecareia dintre aceste molecule cele care se deplaseaza in sensul de curgere vor avea fie o viteza mai mare decat cele care se deplaseaza in sens invers, fie vor fi in numar mai mare, fie o combinatie de amandoua aspectele. Deci, in medie, macroscopic vorbind, exista tendinta de curgere clara. Microscopic, particulele se pot deplasa si in sensul opus curgerii, dar toate se ciocnesc permenent una cu alta (deci interfera una cu alta) si astfel se regleaza la nivel macroscopic tendita comuna.
Daca avem foarte putine particule, o tendinta medie este mult mai greu de sesizat si incertidudinea este foarte mare, si un comportament determinist nu mai poate fi observat.
In exemplu cu apa care curge, vedem ca nu toate moleculele de apa au aceeasi viteza si la nivel macroscopic, deaoarece apa nu curge perfect lin, ci exista vartejuri sau alte neregularitati, care se datoreaza evident unei distributii foarate variate a vitezelor, atat ca sens si ca marime.
Deci, la nivel macroscopic, in lumea in care traim, agitatia termica face ca efectele cuantice sa nu fie mascate intr-o mediere pe sisteme compuse dintr-o multime enorma de particule elementare. Efectele cuantice si toate ciudateniile incep pe masura ce scade temperatura si ne apropiem de acel zero absolut, care nu-l putem atinge nici din ce prevede teoretic termodinamica. Agitatie termica devenind neglijabila, particulele nu se mai ciocnesc clasic, si dualitatea particula-unda este pusa in evidenta. Particulele elementare pot fi considerate ca excitatii ale unor campuri fundamentale, si in momentul in care sunt observate, deci localizate se manifesta ca ‘particule’.
Zic ‘particule’ deoarece noi poate asociem particula cu o bila de dimensiuni foarte mici, deci cu ceva care are o forma bine definita. Ori localizarea particulei-camp (unda) pentru a fi observata, tocmai asta presupune, o confinare, o restrangere a posibilitatii particulei de a se manifesta altcumva decat intr-un spatiu bine definit, si atunci are loc prin operatia de observare ‘colapsul’ functiei de unda nedeterminate a particulei, sau selectarea unei stari din starea nedeterminata care poate fi vazuta ca o suprapunere de alte stari particulare, a uneia dintre acele stari bine definite.
Deci observatorul in mecanica cuantica modifica prin observatia sa starea initiala a particulei, ceea ce nu se intampla in mecanica clasica, cea pe care o folosim in aplicatiile zilnice. Si asta e usor de inteles, deoarece cand facem observatii clasice, gen ne uitam ce culoare are o bila, atunci lumina (adica fotonii sau excitatiile fundamentale ale campului electromagetic care emise de moleculele din bila respectiva) ajung pe retina noastra si lasa o urma, adica impresioneaza senzorii optici (bastonasele alea sau ce-o mai fi pe acolo) si percepem semnalul apoi ca si culoare (cum se face tranzitia de la o impresie photo-chimico-electrica la ceea ce noi numim culoare si avem uneori sentimente legate de aceea culoare, asta nu o mai explica nimeni cu stiinta ca nu prea vad cum ar putea sa explice ce nu tine de materie). Oricum ideea e ca putem face masuratori foarte precise, cu erori mici de masura fata de scala la care efectuam masuratorile, deoarece fotonii respective care sunt emisi de bila sunt neglijabili fata de bila respectiva, sunt infimi, si faptul ca noi luminam un obiect ca sa-l observam nu influenteaza starea obiectului macroscopic. Bila aia nu se misca daca noi o luminam. Cand fotonii interactioneaza cu bila, sunt absorbiti si apoi reemisi inspre ochii nostri; acestia au impuls, si energie, dar cand fotonii se ciocnesc de moleculele de la suprafata bilei, impulsul se transmite la toate molecule din bila si nici ca se misca bila, ca atunci cand arunc cu o gramada di pietricele in ditamai muntele, ele sunt reflectate, dar nu modifica muntele vizibil in urma ciocnirilor. Dar nu acelasi lucru se poate spune cand avem de a face cu experimentel de nucleara. pentru ca atunci daca vrem sa observam starea unui nucleu il ciocnim cu alt nucleu, si atunci evident ca in urma interactiei se modifica si starea nuclelui pe care-l observam si cea a nucleului proba pe care l-am trimis in inspectie. Deci la scara microscopica, nu avem alte unele de observatie decat cele asemanatoare cu ceea ce vrem sa observam, si atunci nu mai cionic pietrecele cu munte, ci pietricele cu pietricele si observatorul modifica starea obiectului observat in urma observatiei. Simplu, nu?